„ Bucatica rupta din si de poporul cotizant, dar opiniatru, sleahta politica romaneasca isi ia svasturi atente in Cutitul japonez al lui Razvan Petrescu .
A fost tradus in Spania, Anglia, Israel, Suedia, Germania, Bulgaria, Ucraina, Serbia, Franta si SUA..
A scris doua piese de teatru: Farsa (1994, Unitext, Premiul UNITER) si Primavara la bufet (1995, Expansion, Marele Premiu la Concursul National de Dramaturgie „Camil Petrescu”, editia I, si Premiul Uniunii Scriitorilor).
In 2013, i-a fost publicata cartea de interviuri in proza Variatiuni pe o tema de Vater-Puccini la Curtea Veche Publishing – unde i-au mai aparut un volum epistolar, Scrisori catre Mihai (2014), Ursuletul lui Freud, cronici fictional-literare (2015), si Mandarina, proza scurta (2017, Premiul Observator cultural, Premiul National Ziarul de Iasi si Premiul „Iocan” pentru cea mai buna carte de proza a anului 2017).
La Cartea Romaneasca i-au aparut volumele de proza scurta Gradina de vara (1989, Premiul Fundatiei „Liviu Rebreanu”), Eclipsa (1993, Premiul orasului Targoviste), Intr-o dupa-amiaza de vineri (1997, Premiul Cartea Anului la Salonul National de Carte de la Cluj, Premiul ASPRO pentru cea mai buna carte de proza a anului si Premiul pentru proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti) si metajurnalul Foxtrot XX (2008, Premiul Radio Romania Cultural).
Din 1990, a renuntat la medicina si a lucrat la revistele Cuvantul si Amfiteatru, apoi la editurile Litera, All si Curtea Veche Publishing. 1956) a absolvit Facultatea de Medicina din Bucuresti si a profesat opt ani ca medic. ” ( Marius Chivu ) Razvan Petrescu (n.
Cu aceasta a cincea colectie de povestiri din cariera sa, Razvan Petrescu se dovedeste, o data in plus, un maestru neegalat, ale carui fraze taie adanc si insesizabil in mintea cititorului, ramas in urma lecturii deopotriva inspaimantat si entuziasmat, tulburat si cu un mare zambet pe chip.
Rareori se intampla ca un scriitor atat de inzestrat sa-si contureze un univers, sa-si cizeleze un stil, sa-si slefuiasca obsesiile cu asemenea credinta, vreme de peste treizeci de ani, intr-un gen atat de putin admirat.
De pilda, Cutitul japonez .” ( Calin-Andrei Mihailescu ) „ Incapatanarea cu care Razvan Petrescu ramane fidel prozei scurte – in aceste vremuri, in aceasta literatura – este inexplicabila si, prin asta, mareata.
Cartile lui Razvan Petrescu sunt prea bune ca sa se vanda bine.
Unii, nu multi – domnia-voastra, poate –, o vor face.
Iesite din comun, naravurile-i narative nu se intorc; de acolo, de sus, ii seduc pe cititori intru-a iesi si dansii.
In ea, generatiile spontanee de personaje din tara unde doar aerul si arbitrul sunt liberi ajung doar la spartul targului, al codului si al atomului sa fie scoase din ciulamaua resentimentului de cruzimea pe care infantii o-mpart cu Antonin Artaud.
Fraza lui Razvan Petrescu – agila, nebun de spontana, fracturata diamantin, generata din interior de chtonica Demeter – isi este propria, neostenita, origine.
Ele, descarnate, ne spun ca ce-a fost odata va mai fi; iar cu ce e, murim de gat.
Figuri politice spectrale, vizibile prin gaura cheii, sunt chiuretate si damnate mai ceva ca-n Dante: in proza taioasa cu cheie intoarsa din iad. „ Bucatica rupta din si de poporul cotizant, dar opiniatru, sleahta politica romaneasca isi ia svasturi atente in Cutitul japonez al lui Razvan Petrescu
