Editia a II-a, revazuta si adaugita.
Cuviosul Antim a apartinut ultimei generatii de sfinti nevoitori athoniti, adunand in persoana sa strictetea nevointei, statornicia in predania monahala si pastrarea neschimbata a randuielii bisericesti.
Batranul se indumnezeise, de aceea, de multe ori, cuvintele lui pline de duh schimbau din adanc sufletele care cautau mantuirea..
Niciodata nu a obligat pe cineva sa faca vreun lucru, silindu-i astfel libertatea.
Era cu adevarat o intruchipare vie a Ortodoxiei.
In discutiile cu Batranul Antim, ceea ce ii misca cel mai mult pe oameni era libertatea pe care le-o lasa.
Primise de la Dumnezeu si darul tamaduirii duhovnicesti, adica puterea de a le reda oamenilor sanatatea sufleteasca si, cateodata, si pe cea trupeasca.
Avea darul stravederii si al dreptei-povatuiri, iar cu rugaciunea sa facatoare de minuni ii ajuta pe oameni sa-si constientizeze problemele si, apoi, ii sfatuia cum sa le depaseasca.
Ceea ce il caracteriza mai cu seama pe Batranul Antim era inima lui rugatoare.
Astfel, a ajuns sa se deosebeasca prin smerenie, prin blandete, prin iubirea lui nemarginita, prin indelunga rabdare si prin milostivire fata de toti.
Era feciorelnic, cu dreapta-socotinta, iubitor de straini, Parinte adevarat, care se deserta pe sine ca sa umple sufletele celorlalti.
Mari barbati ai Bisericii, precum Cuviosii Paisie Aghioritul si Efrem Katounakiotul, l-au numit „duhovnicul pustiei” si „invatatorul cel intelept”.
Prin nevointa lui cea mai presus de fire, de peste saizeci de ani, Batranul Antim a primit multe haruri ale Duhului Sfant.
Editia a II-a, revazuta si adaugita.
Cuviosul Antim a apartinut ultimei generatii de sfinti nevoitori athoniti, adunand in persoana sa strictetea nevointei, statornicia in predania monahala si pastrarea neschimbata a randuielii bisericesti
