Volum coordonat de Ana-Maria Raducan si Florin-George CalianPentru multi dintre autorii care au contribuit cu evocari in volumul de fata, dar si pentru editori, profesorul Dan Slusanschi (1943-2008) a intruchipat fi gura carturarului si a dascalului prin excelenta: un extraordinar profesor universitar, care a format generatii de clasicisti, dar si unul dintre cei mai importanti umanisti si oameni de cultura pe care i-a avut Romania vreodata. (Horia Roman Patapievici).
Au adus contributii la volum: Francisca Baltaceanu, Florica Bechet, Arcadie Bodale, Louis Callebat, Florin George Calian, Eugen Ciurtin, Stefan Colceriu, Gabriela Cretia, Andrei Esanu, Ioana Gogeanu, Octavian Gordon, Maria Iliescu, Liana Lupas, Carmen Manea, Alexandru-Sorin Marculescu, Ioana Munteanu, Adrian Muraru, Mihaela Paraschiv, Horia-Roman Patapievici, Andrei Pippidi, Andrei Plesu, Anca Plugaru, Elena Liliana Popescu, Ana-Maria Raducan, Vasile Rus, Antoaneta Sabau, Oana Salisteanu, Marina Stefureac, Bogdan Tataru-Cazaban, Andrei Timotin, George Bogdan Tara, Ileana Voicescu..
Dan Slusanschi cu adevarat a fost un fenomen”.
Cunoasterea, pentru el, nu era decit o anamneza, o rememorare a ceea ce, cindva, vazuse cu ochii lui si ascultase cu urechile lui.
Parea ca le vazuse cindva derivarea, ca fusese martorul formarii lor, ca le fusese contemporan si ca, de atunci, nu le uitase.
Dan Slusanschi era un platonician al etimologiilor.
In plus, parea ca stie si toate cele patru sute treizeci si noua de limbi si dialecte indo-europene si ca le-a vorbit pe toate, ca limbi materne, inca de cind s-au diferentiat din predecesoarele lor si s-au autonomizat.
Uneori, cind ne intilneam si vorbeam despre de toate, se oprea din curgerea conversatiei si tragea dintr-unele din cuvintele folosite cite un fir etimologic, pe care il ducea nu doar pina in etimonul sau originar (sau pina la discutia savanta referitoare la el), ci pina in ambianta sa culturala, religioasa, sociala, economica si antropologica, despre care stia totul.
Era fabulos in etimologiile sale indo-europene.
In Dan Slusanschi, limbile traiau asa cum traiesc in noi organele vitale.
Ficatul sau era greaca, rinichiul sau era latina, plaminii sai erau alcatuiti dintr-un amestec ordonat de limbi, vechi si moderne.
Pentru el, limbile nu erau achizitii exterioare, ci renasteri interioare.
Limbile pe care le stia, nu parea sa le fi invatat cindva: parea sa le fi stiut dintotdeauna.
Traducea din greaca lui Homer, din latina lui Vergiliu, din engleza lui Tolkien ori din franceza lui Benveniste cu acelasi sentiment de acasa, de limba cunoscuta nu pe dinafara, ci pe dinauntru. (Ana-Maria Raducan, Florin-George Calian – editori)„Dan Slusanschi era un fenomen.
L-am descoperit treptat pe profesor, luati prin surprindere in anii studentiei de faptul ca nu era doar un clasicist desavirsit (traducatorul prin excelenta al epopeilor), dar si un expert in latina medievala si un foarte fin cunoscator (printre putinii de altfel) al neolatinei principelui Dimitrie Cantemir.
Ne-au cucerit mai intii blindetea si vitalitatea contagioasa cu care-si revarsa informatiile carturaresti.
Pe noi, editorii volumului, ne-a format (si informat) atit Omul, cit si profesorul Dan Slusanschi.
Volum coordonat de Ana-Maria Raducan si Florin-George CalianPentru multi dintre autorii care au contribuit cu evocari in volumul de fata, dar si pentru editori, profesorul Dan Slusanschi (1943-2008) a intruchipat fi gura carturarului si a dascalului prin excelenta: un extraordinar profesor universitar, care a format generatii de clasicisti, dar si unul dintre cei mai importanti umanisti si oameni de cultura pe care i-a avut Romania vreodata
