In Talmud gasim aceasta fraza: „Cand moare un intelept, toti sunt rudele lui”. -- Ioana Manta-Cosma.
Jocul, oscilatia dintre realitate si fictiune, inserarile unor pasaje literaturizate devin un specific al scriiturii lui Mircea Mihaies.
Discursul se desprinde de dimensiunea critica si intra in literatura. in Timisoara anului 1939 (calatorie pe care mama acestuia chiar a facut-o) poate fi privit sub lentila critifictiunii.
Textul in care Mircea Mihaies isi imagineaza calatoria mamei lui Leon W.
Poate fi citita si ca un roman, odata cu fragmentele de fictiune.
PatapieviciDespre doliu este o carte cu mai multe fete, proteica. -- H.-R.
Despre doliu este o carte superba, care ne priveste cu insistenta pe toti.
Cand moare un om, toti ii poarta doliul.
Pasiunea investigatiei il tine pe cititor cu sufletul la gura, intr-o situatie care ne va tine pe toti, la timpul potrivit, fie cu sufletul cernit, fie cu el trecut in/de bezna.
Contrariat de caracterul enigmatic si profund al acestei fraze, Mircea Mihaies a dedicat elucidarii ei o investigatie tulburatoare, la capatul careia aflam ce mai inseamna pentru omul modern sa tina doliul religios si rugaciunile de mantuire pentru parintele sau mort.
Cu ea si-a inceput Leon Wieseltier textul pe care l-a scris la moartea maestrului sau, Isaiah Berlin.
In Talmud gasim aceasta fraza: „Cand moare un intelept, toti sunt rudele lui”
