Lucian Vasiliu sintetizeaza intr-o formula proprie poezia, fie in reciclari (post)moderne pioase, cu un respect filial fata de inaintasi, fie oferind propriile contributii metaforice la frumusetea clasica a poeziei dintotdeauna.
Poetul exploreaza, deopotriva, pe de o parte realitatile imediate, iar pe de alta muzeul sau biblioteca, fiind un liric furios si inventiv, intr-o poezie de asociatiuni socante si personale, de atitudine pe jumatate teribilista, pe jumatate grava, ironica in ambele ipostaze - Laurentiu Ulici.
Antologia Despre omul bun si frumos selecteaza poemele exponentiale din cartile de poezie ale autorului ale autorului, incepand cu volumul de debut Mona-Monada din 1981 si incheind cu cele mai recente poezii, publicate in ultimele carti sau in presa literara.
Ii plac seriile poetice, variatiunile pe teme literare sau muzical-picturale, personalitatile istorice si artistii dintotdeauna fiind personaje ale poemelor sale, de rand cu literatii.
In acest sens, trebuie sa-i recunoastem calitatea de cavaler al metaforei intr-o era anticalofila.
Lucian Vasiliu sintetizeaza intr-o formula proprie poezia, fie in reciclari (post)moderne pioase, cu un respect filial fata de inaintasi, fie oferind propriile contributii metaforice la frumusetea clasica a poeziei dintotdeauna
