Am putea spune oare ca Newton a „destramat curcubeul”, reducandu-l la culorile sale prismatice, dupa cum sustinea Keats? Cu alte cuvinte, a sfaramat el frumusetea? Departe de asa ceva, afirma renumitul om de stiinta Richard Dawkins; „destramarea” prilejuita de cercetarea lui Newton este cheia unei mari parti a astronomiei si a minunatei poezii a cosmologiei moderne.
Richard Dawkins a fost menit sa scrie aceasta carte: o stralucita evaluare a naturii (si a denaturarii) stiintei, un tribut adresat stiintei nu pentru ca este folositoare, ci pentru ca este inaltatoare..
Folosindu-se de proza expresiva, patrunzatoare si atragatoare ce i-a dat renumele de care se bucura, Dawkins vorbeste despre cele mai importante si mai graitoare subiecte din stiinta moderna, de la astronomie si genetica la limbaj si realitatea virtuala, combinandu-le intr-o afirmare si o recunoastere fara precedent a aplecarii umane catre descoperire si mirare.
Misterele nu isi pierd poezia pentru ca sunt rezolvate: solutia este de multe ori mai frumoasa decat enigma, descoperind mistere si mai adanci.
Am putea spune oare ca Newton a „destramat curcubeul”, reducandu-l la culorile sale prismatice, dupa cum sustinea Keats? Cu alte cuvinte, a sfaramat el frumusetea? Departe de asa ceva, afirma renumitul om de stiinta Richard Dawkins; „destramarea” prilejuita de cercetarea lui Newton este cheia unei mari parti a astronomiei si a minunatei poezii a cosmologiei moderne
