1.
Răspunsul este de obicei obţinut în 12-24 de. În edem cerebral (asociat cu tumori cerebrale primare sau metastatice, pregătirea preoperatorie a pacienţilor cu hipertensiune intracraniană secundară) se administrează iniţial 10 mg dexametazonă în injecţie intravenoasă, urmate de 4 mg dexametazonă în injecţie intramusculară, la fiecare 6 ore, până la dispariţia simptomatologiei.
Dozele mari se administrează numai până când starea pacientului se stabilizează, de obicei nu mai mult de 48-72 de ore.
Se poate repeta la 2-6 ore, dacă este necesar. În şoc (chirurgical, traumatic sau hemoragic) se recomandă administrarea a 2-6 mg dexametazonă/kg, într-o singură injecţie intravenoasă. Întreruperea tratamentului după mai multe zile de administrare trebuie să se facă prin scăderea treptată a dozei. În administrare cronică, nu trebuie să se depăşească 0,5 mg dexametazonă pe zi (echivalent la 0,6 mg dexametazonă fosfat şi 0,15 ml soluţie injectabilă).
Când se obţine un efect favorabil, doza de întreţinere trebuie să fie micşorată treptat, pentru a obţine un răspuns clinic satisfăcător cu cea mai mică doză.
Doza iniţială recomandată este de 0,5-20 mg dexametazonă fosfat (0,125-5ml soluţie) pe zi; acestă doză trebuie menţinută sau ajustată până când se obţine un răspuns satisfăcător.
Doza uzuală recomandată în administrare parenterală este 1/3-1/2 din doza administrată oral, la intervale de 12 ore.
Trebuie folosite cele mai mici doze ce controlează afecţiunea.
AdulţiDoza trebuie să fie individualizată în funcţie de răspunsul şi afecţiunea pacientului.
Terapia cu glucocorticoizi trebuie întreruptă, dacă nu se obţine răspuns favorabil în două zile de tratament. În anumite condiţii (modificarea stării clinice sau stres) este necesară suplimentarea dozei.
Dozajul glucocorticoizilor se adaptează în funcţie de răspunsul pacientului şi de gradul de severitate al afecţiunii. 4.2 Doze şi mod de administrareNotă: dozele sunt exprimate în mg de dexametazonă fosfat, astfel 4 mg dexametazonă fosfat sunt echivalente cu aproximativ 3,33 mg dexametazonă.
Administrare localăDEXAMETHASONE SODIUM PHOSPHATE se injectează intraarticular sau în ţesuturile moi, în următoarele afecţiuni: - sindrom de canal carpian;- tenosinovită;- poliartrită reumatoidă şi reumatism degenerativ cu componentă inflamatorie;- administrare intralezională în afecţiuni ale pielii, de exemplu acneea vulgaris chistică, lichen simplex localizat şi cicatrici cheloide. sau i.m.)Tulburări endocrine:- insuficienţa cortiocosuprarenală primară sau secundară (prima alegere este hidrocortizon sau cortizon, dar analogii sintetici pot fi utilizaţi cu mineralocorticoizi); - hiperplazie congenitală a glandei suprarenale.
Tulburări non-endocrine:- alergie sau anafilaxie (edem angioneurotic şi anafilaxie);- afecţiuni gastro-intestinale (boală Crohn, colită ulceroasă);- infecţii (tuberculoză miliară şi şoc endotoxic, numai în asociere cu tratament chimioterapic adecvat); - tulburări neurologice (hipertensiune intracraniană secundară tumorilor cerebrale, convulsii la copil); - afecţiuni respiratorii (astm bronşic, bronhopneumonie de aspiraţie);- boli dermatologice (necroliză epidermică toxică);- şoc (tratamentul adjuvant în doze mari, fiind indicat în tratamentul iniţial al şocului, deşi nu influenţează rata globală de supravieţuire).
DATE CLINICE4.1 Indicaţii terapeuticeAdministrare sistemică (i.v.
FORMA FARMACEUTICĂSoluţie injectabilă.
Soluţie limpede şi incoloră până la slab gălbui.4. 6.13.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.
Excipienţi: metabisulfit de sodiu 1,0 mg, parahidroxibenzoat de metil 1,5 mg şi parahidroxibenzoat de propil 0,2 mg per ml.
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂUn ml soluţie injectabilă conţine fosfat de dexametazonă 4 mg sub formă de fosfat disodic de dexametazonă 4,372 mg.
DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUIDEXAMETHASONE SODIUM Phosphate, soluţie injectabilă, 8 mg2. 1
