La mai bine de 200 de ani de la „inventarea” Basarabiei, prin ocuparea teritoriului dintre Prut si Nistru de catre Imperiul Rusiei (1812), dl.
Apogeul „dezghetului” l-a constituit inaugurarea in Parcul....
Mihai Eminescu devenise atunci „un ilustru poet al poparelor din RPR si RSSM”.
Cand RPR, sub Gheorghe Gheorghiu-Dej, afiseaza un exces de loialism fata de Moscova, in anii 1956-1958, la Chisinau se poate vorbi de necesitatea clasicilor literaturii moldovenesti.
S-a revizuit atitudinea fata de limba romana, iar factorul politic „recomanda” folosirea rezonabila a limbii romane pentru necesitatile celei modovenesti.
Odata ce la Bucuresti s-a consolidat ideologia marxist-leninista si s-a trecut la studierea si aplicarea invataturilor „tovarasului Stalin”, la Chisinau se produc primele mutatii in procesul de ideologizare a limbii moldovenesti.
Numai dupa aceasta data Romania a devenit un partener de incredere al Kremlinului.
Momentul de la 30 decembrie 1947 – abolirea monarhiei sau mai bine zis „debarasarea de regele Mihai”, a insemnat pentru Romania comunizata intrarea cu drepturi depline in „lagarul democratiilor populare”.
Limitele temporale ale „dezghetului” sunt bine alese de autor si relevante pentru cum se vedea atunci Romania de la Chisinau.
Daca intre fosta URSS si ceea ce a fost Republica Populara Romana (RPR) se producea o racire a relatiei bilaterale, in RSSM „ingheta” totul, la propriu – cultura, arta, schimburile comerciale sau sportive si micul trafic de frontiera atat cat exista, etc.
Atunci cand intre Moscova si Bucuresti este o relatie calda, la Chisinau incepe „dezghetul”.
Dupa ce locuitorilor acestei regiuni li s-a inventat limba moldoveneasca, scrisa cu alfabet chirilic si li s-a inoculat ca ei sunt popor moldovean si nu altceva, a fost intr-adevar o favoare cand corifeii sovietici de la Moscova si Chisinau au acceptat ideea ca limba si literatura moldoveneasca este apropiata dee cea romana si ca s-ar putea vorbi de o limba si literatura moldo-romana.
Autorul integreaza foarte clar „problema Basarabiei” in ecuatia sovieto – romana.
Hrusciov, cartea este de fapt o oglinda a ceea ce a fost „calvarul Basarabiei” si al basarabenilor.
Desi autorul vorbeste de un reviriment cultural si national in Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca (RSSM), din perioada lui N.
Hrusciov insusi a fost un om al contrastelor – a declansat destalinizarea, dar a intervenit brutal in Ungaria anului 1856, a retras Armata Rosie din Romania, dupa lungi si dificile negocieri, dar a realizat rapid ca a pierdut controlul asupra acestui satelit si tot el a declansat „criza rachetelor” in Cuba, cu toate consecintele posibile la nivel global.
Conflictele „inghetate” de azi – si cazul Transnistriei este relevant – mentin inca in sufletele basarabenilor, dar si ale bucovinenilor si locuitorilor Tinutului Herta amenintarea gulagurilor siberiene.
A vorbi de „dezghet” in perioada cand Nikita Sergheevici Hrusciov s-a aflat in fruntea Uniunii Sovietice, este un act de curaj.
Pe drept cuvant, in toata aceasta perioada bicentenara, Basarabia a cunoscut si „inghetul” si „dezghetul”, termeni intrati in discursul public rusesc si sovietic, dar si european si international.
Cojocaru vrea sa demonstreze ca regiunea a intrat de fapt in „era glaciara” a existentei ei.
Gheorghe E.
La mai bine de 200 de ani de la „inventarea” Basarabiei, prin ocuparea teritoriului dintre Prut si Nistru de catre Imperiul Rusiei (1812), dl
