"… o atare opozitie nu e adecvata pentru a clasa cartea lui Adorno macar si numai fiindca Dialectica negativa nici nu e in fond, prin forma sa, pur antisistematica, fragmentara sau aforistica, in pofida pozitiei ei critice fata de sistem, ci ea cauta mai curand sa reproduca in sine forma sistemului filozofic traditional, jucandu-se cu ea pana in structura sa arhitectonica., capitolele cartii par organizate riguros dupa schema clasica a disciplinelor filozofice de sistem: Ontologia, Logica, Etica, Filozofia istoriei si Metafizica.
In pofida tuturor diferentelor dintre ei insa, e cert ca Adorno si Derrida se intalnesc; nu doar prin faptul ca adopta amandoi, in relatie cu filozofia traditionala, aceeasi strategie a "criticii imanente", demanteland-o dinauntrul pro. 000 de pagini, ar trebui sa continue apoi, de buna seama, si cu o contrastare a felului diferit cum au reflectat critic asupra acestui paralelism Derrida, pe de o parte, si Habermas, pe de alta.
O atare istorie, pe care Derrida o estimeaza ironic la 10. 3 El isi incheie acolo alocutiunea, schitand pe scurt planul unei lucrari care sa dezvolte "o istorie comparativa a mostenirii franceze si a celei germane a lui Hegel si Marx; respingerea lor comuna, dar totusi atat de diferita a idealismului si in special a dialecticii speculative, inainte si dupa razboi", pentru a incheia apoi cu diferentele si apropierile dintre teoria critica si deconstructie, expuse pe firul ideii de "negatie determinata".
Prin aceasta, demersul sau are mai mult decat doar o afinitate superficiala cu deconstructia, pe care si Derrida o admite la randul lui deschis in discursul sau de acceptare a Premiului Adorno in 2001.
Altfel deci decat filozofiile propriu-zis nesistematice, care cauta in aforism sau in textul fragmentar o replica alternativa la forma scolastica a sistemului, gestul critic al lui Adorno incearca, dimpotriva, sa demonteze sistemul dinauntrul formei sistematice, operand cum ar veni nu atat o critica, cat o autocritica a sa. "… o atare opozitie nu e adecvata pentru a clasa cartea lui Adorno macar si numai fiindca Dialectica negativa nici nu e in fond, prin forma sa, pur antisistematica, fragmentara sau aforistica, in pofida pozitiei ei critice fata de sistem, ci ea cauta mai curand sa reproduca in sine forma sistemului filozofic traditional, jucandu-se cu ea pana in structura sa arhitectonica., capitolele cartii par organizate riguros dupa schema clasica a disciplinelor filozofice de sistem: Ontologia, Logica, Etica, Filozofia istoriei si Metafizica
