Profesorul Nae Antonescu in corespondenta cu "
A opta minune a lumii"
La inceputul secolului al XXI‑lea, interesul pentru genul literar memorialistic - fie notele de calatorie, fie epistolele sau interviurile - ne apare tot mai manifest.
Dialogul epistolar devine instrumentul implinirii unui scop, mai.
Efectul este cautat si pentru ca argumentele sa convinga, de cele mai multe ori marturisirile se fac cu o anumita teatralitate, izvorand dintr‑un joc actoricesc ad‑hoc.
Ele abunda in citate din autorii preferati ori pot contine versuri de iubire, cand se doreste a se demonstra o afectiune pentru cel ce va primi scrisoarea.
In asemenea gen epistolar elaborat cu minutie, chiar si enunturile sunt concepute eseistic.
De ce un asemenea efort? Pentru ca, in aceasta acceptie, scopul eseului conversational este cel de a impresiona pe partenerul de Dialog epistolar, fie prin cultura pe care tine sa o etaleze ori ca sa lase impresia de om inteligent, sclipitor, din teama ca, in fapt, nu este tocmai asa.
La polul opus, unii autori epistolari elaboreaza indelung enuntul pe o ciorna si, doar cand sunt cu adevarat multumiti, transcriu pe curat scrisoarea care va pleca spre adresant.
Dar tocmai in asemenea situatii, razbate din formulari cate ceva din caracterul autorului, umorul ori lipsa lui, placerea unor formulari sensibile, modul cum te raportezi la realitate.
Oricum, in functie de target, dai sau nu importanta si formei in care te exprimi.
Asadar, ramai in plina realitate.
De cele mai multe ori consemnezi intamplari si evenimente recente ori anunti unele viitoare, daca nu cumva scopul pragmatic al initiativei este cel de a transmite sfaturi practice.
In zilele noastre, in mod uzual, te asezi in fata foii albe ori la computer cand ai de transmis un mesaj important pentru corespondentul tau.
Exista in lume maniere diferite de a concepe un Dialog epistolar.
Ca si cum ai sta singur in fata Neantului."
Emil Cioran prinsese misterul confesiunii prin cuvant, care atinge o culminatie sacra, definita de el ca "taina dumnezeiasca".
Cand scrii, te afli singur cu tine insuti, nu gandesti la consecinte, nici la ceilalti.
Si atunci, evident ca intr‑un sens absolut, este tot atat de absurd ca si a respira.
Il faci ca si cum ti‑ai scrie testamentul.
Scrisul este un act de megalomanie.
In dialogul sau cu Alina Diaconu, publicista argentiniana de origine romana poposita la Paris in 1985, Emil Cioran opina: "
Sunt unele afirmatii pe care le faci in singuratate, ca si cum ai fi Dumnezeu.
El se deosebeste radical de corespondenta lui Emil Cioran cu prietenii de idei, precum Constantin Noica , Bucur Tincu, Arsavir Acterian si alti cativa, dialogul lor confesiv dobandind o inaltime atitudinala metafizica.
Ciclul Scrisorilor catre cei de‑acasa al lui Emil Cioran s‑a nascut din dorinta de a‑i informa pe cei dragi cat mai precis, autorul aruncand o lumina asupra propriei activitati, dar si asupra epocii in care traiau membrii familiei in plin socialism romanesc.
In functie de adresant, scrisorile difera tematic si ca modalitate a discursului chiar si la acelasi autor.
Fiecare epoca, din antichitate pana in prezent, si‑a pus amprenta pe stilul epistolar.
Ramanand pe aceeasi linie tematica, ajungem pana la Descartes si Leibniz .
Istoria epistolei este lunga, daca am exemplifica‑o cu Scrisorile catre Luciliu ale lui Seneca , avand sensul lor moral‑filosofic.
Ion Dur observa ca "dupa cate se pare, epistolele ne infatiseaza autorul intr‑o lumina mai autentica, si anume, ca un personaj care si‑a lasat pentru un timp masca la garderoba si se plimba printre noi asa cum apare in viata cea de toate zilele si cea de toate noptile.
Ei prefera nuditatea realitatii, pe care genul memorialistic le‑o ofera cu prisosinta.
Nu mai este timp la tinerii de astazi pentru asemenea proiectari estetice.
Cititorul zilelor noastre duce o viata alerta, nemaifiind dispus sa caute imaginea realitatii invaluita in coaja unor transfigurari estetice, asa cum, robit de telefon, asteapta doar informatie rapida, servita instantaneu.
Profesorul Nae Antonescu in corespondenta cu "
A opta minune a lumii"
La inceputul secolului al XXI‑lea, interesul pentru genul literar memorialistic - fie notele de calatorie, fie epistolele sau interviurile - ne apare tot mai manifest
