Nu eram conștient, dar pornisem deja o avalanșă.
Doar două săptămâni am cunoscut iubirea.
O greutate invizibilă îți apasă pieptul, inima ta plânge, iar culorile din jurul tău dispar.
Pământul îți fuge de sub picioare, iar timpul nu mai are sens.
Distrus.
Singur. Știi cum te simți atunci când ești trădat? Mic.
Nu auzea decât un imn de ură.
Nu auzea că cineva credea în ea.
Dar în mulțimea de cuvinte, acide și vulgare, încurajarea mea se risipea ca fumul.
Strigam cât mă țineau plămânii, să nu-i asculte. Și zeci de capete pătrate, figuri hidoase și viclene strigau în cor: aruncă-te! Încercam să o opresc.
Am avut cândva un vis cu o tânără superbă pe un podium.
Iubirea, acel ceva ce părea al nostru pentru totdeauna, avea să dureze doar două săptămâni.
Un val de dezordine ce avea să pună la pământ tot ce credeam că va rămâne în picioare până la sfârșitul timpului.
Nu eram conștient, dar pornisem deja o avalanșă
