Apocalipsele alcatuiesc un continent aparte in cadrul literaturii iudaice si crestine.
Ne aflam in plina utopie, dar o utopie asumata, care imprima forta elaboratelor lui constructii.” Ioana Vlasiu.
Este mentionata, alaturi de Apocalipsa lui Pavel, intr-un comentariu la Gramatica lui Dionisie Tracul (secolul al IX-lea).
Cele Doua texte sunt prezentate alaturat, insotite de studii care evidentiaza istoria si impactul lor asupra evolutiei vietii religioase de-a lungul secolelor.
Studiile, traducerile si notele semnate de Cristian Badilita sunt completate de ilustratiile marelui artist contemporan Marian Zidaru.
Cristian Badilita este istoric al crestinismului timpuriu, doctor al Universitatii Paris IV – Sorbona, autor a numeroase studii despre traditia crestina a primelor veacuri, coordonator al traducerii Septuagintei, traducator al Noului Testament.
Marian Zidaru, unul dintre cei mai importanti artisti romani contemporani, este sculptor, desenator, pictor.„Munca lui Marian Zidaru incearca sa edifice punti, sa stabileasca legaturi intre teritoriul religios si cel artistic, altadata unite.
Nu se stie nimic precis despre ea (autor, locul de origine, scopul redactarii).
Ea pare influentata de omiliile lui Efrem Sirianul despre Judecata de Apoi.
Instaurarea noii varste echivaleaza cu o noua creatie.
Cristian BadilitaApocalipsa lui Ioan va fi fost redactata in Asia Mica (cel mai solid argument pentru aceasta ipoteza fiind prezenta scrisorilor catre sapte comunitati crestine din regiune), in ultimul deceniu al secolului I, in timpul imparatului Domitian (domnie: 81-96).
A Doua Apocalipsa a lui Ioan, numita, in lumea specialistilor, Prima Apocalipsa apocrifa a lui Ioan, dateaza din secolul al V-lea (sau al VI-lea).
Varsta de acum e alcatuita din succesiunea imperiilor pamantesti (patru, dupa Daniel, 4Ezdra si Baruh); varsta viitoare, atemporala, de fapt, e reprezentata de Imparatia lui Dumnezeu, sub sceptrul lui Mesia.
Varsta viitoare (ho aion mellon), dimpotriva, are toate atributele durabilitatii: vesnicie, soliditate.
Varsta de acum (ho aion houtos) se caracterizeaza prin vremel-nicie si coruptie.
Intre cele Doua varste nu poate fi vorba de nicio asemanare.
Intrebarile la care incearca ele sa raspunda creeaza mai degraba o atmosfera doctrinara decat o ideologie propriu-zisa.
Prima trasatura evidenta o constituie dihotomia varstelor/eonilor: exista o varsta prezenta, a istoriei in curs de desfasurare, si una viitoare, caracteri-zata de o alta calitate.
Apocalipsele alcatuiesc un continent aparte in cadrul literaturii iudaice si crestine
