Materialul lui Mircea Tiberian poate fi citit in cheie jazzistica adaugand variatiuni improvizatorice sau poate fi interpretat ca o lucrare de muzica clasica cele 25 de teme devenind atunci o suita de miniaturi pentru pian.
Pe parcursul redactarii am incercat sa mentin aceasta pozitie ambivalenta pentru a face accesibila muzica si interpretilor mai putin familiarizati cu procesul improvizatiei.
Probabil din deformatie profesionala am adaugat una dupa alta piesele ce alcatuiesc culegerea gandindu-o mai degraba ca pe un program de concert si nu ca pe o prezentare sinoptica a unei activitati de compozitor.
Alegand temele dupa criteriul compatibilitatii am facut abstractie de anul aparitiei sau de curentele si stilurile care poate ma influentau in momentul compunerii lor.
Plutirea usoara a acestor dragoni zburatori pe deasupra apei cu statiuni prudente si numeroase schimbari de directie lasa impresia unui zbor fara inceput si fara sfarsit desi in traditia multor popoare aparitia lor e semn de schimbare a vremii sau a vremurilor ..
Fara a fi chiar efemeride micile compozitii nu marcheaza poate cu exceptia chihlimbarului urme perene in paleontologia artei muzicale.
Transluciditatea corpului le este necesara pentru a lasa sa se intrezareasca functiile metabolismul muzical specific artei improvizate.
Acestea trebuie sa fie relativ stabile in forma dar in acelasi timp mobile si dinamice sa aiba impact la aparitie si sa se faca nevazute cu eleganta.
Toate aceste trasaturi s-ar potrivi perfect unor structuri tematice de jazz.
Nu e acesta un paradox Sau poate ca e un semn pentru o eventuala reintoarcere catre muzica scrisa Marturisesc ca am simtit acest impuls in ultima vreme iar cele cateva compozitii recente intre care si Dragonfly Blues ar putea reprezenta un argument in plus pentru o asemenea schimbare.
Si totusi de ce am numit culegerea Blues-ul libelulei Cine urmareste cu atentie zborul acestor vietati poate remarca un amestec ciudat de complexitate spectaculos viteza eficienta cu fragilitate vulnerabilitate si imprevizibil.
Dintre acestia insa prea putini au avut ocazia sa-si vada vreodata compozit iile adunate intr-un volum.
Mircea TiberianToate la timpul lor se spune dar cel mai adesea lucrurile se petrec cu totul altfel.
Iata ca dupa aproape zece ani de cand am decis sa renunt la structuri prestabilite mizand din ce in ce mai mult pe creatia spontana pe ceea ce as numi retorica muzicala mi se propune sa redactez o antologie cu teme din creatia proprie.
Teoretic si implicand o anumita doza de optimism practic aceasta ar permite alcatuirea unui program unitar de recital folosind in exclusivitate piese aflate in culegere.
Dragonfly blues se dedica celor care de-a lungul unor lungi perioade putin prielnice culturii adevarate au sacrificat timp energie si talent pentru ca jazzul si muzica improvizata sa ramana vii in tara noastra.
Totusi desi scrise in perioade diferite la distante mari de timp se pare ca piesele manifesta o oarecare unitate de caracter si fapt imbucurator pentru mine reusesc pana la urma sa stabileasca o baza de ethos muzical valabila pentru intregul grupaj.
A rezultat un cocktail muzical multicolor ce combina filonul ethno cu elemente de muzica clasica europeana si bineinteles cu numeroase aluzii la jazzul afro-american.
Materialul lui Mircea Tiberian poate fi citit in cheie jazzistica adaugand variatiuni improvizatorice sau poate fi interpretat ca o lucrare de muzica clasica cele 25 de teme devenind atunci o suita de miniaturi pentru pian.
Pe parcursul redactarii am incercat sa mentin aceasta pozitie ambivalenta pentru a face accesibila muzica si interpretilor mai putin familiarizati cu procesul improvizatiei.
Probabil din deformatie profesionala am adaugat una dupa alta piesele ce alcatuiesc culegerea gandindu-o mai degraba ca pe un program de concert si nu ca pe o prezentare sinoptica a unei activitati de compozitor.
Alegand temele dupa criteriul compatibilitatii am facut abstractie de anul aparitiei sau de curentele si stilurile care poate ma influentau in momentul compunerii lor
