In Drumul ascuns prozatoarea a proiectat, in esenta, o fresca sociala a carei realizare presupune renuntarea la „sentiment", la „subiectivitate" in favoarea analizei „reci", „obiective", a elementelor care o compun; pentru atingerea stintei „obiectivismului absolut", Hortensia a conceput in acest ultim roman al ciclului o structura narativa din care lipsesc si personajul-reflector, si personajul-agent, si interventiile autorului implicat, fara insa ca ansamblul sa sufere in ceea ce priveste coerenta sau modul de organizare a mecanismului epic: aceeasi rigurozitate a constructiei, aceeasi atentie acordata „scenelor barbare" (boala Lenorei si moartea lui Draganescu sunt relatate in amanunt, cu instrumentele folosite si alta data in Balaurul sau Concert.. -Ioan Holban. .), dar fara marcile „subiectivitatii" celui care scrie: luciditatea personajelor isi afla, de fapt, „modelul" lor in „luciditatea virila, fara pudoare echivoca" (formula apartine lui Pompiliu Constantinescu) a autoarei insesi.
In Drumul ascuns prozatoarea a proiectat, in esenta, o fresca sociala a carei realizare presupune renuntarea la „sentiment", la „subiectivitate" in favoarea analizei „reci", „obiective", a elementelor care o compun; pentru atingerea stintei „obiectivismului absolut", Hortensia a conceput in acest ultim roman al ciclului o structura narativa din care lipsesc si personajul-reflector, si personajul-agent, si interventiile autorului implicat, fara insa ca ansamblul sa sufere in ceea ce priveste coerenta sau modul de organizare a mecanismului epic: aceeasi rigurozitate a constructiei, aceeasi atentie acordata „scenelor barbare" (boala Lenorei si moartea lui Draganescu sunt relatate in amanunt, cu instrumentele folosite si alta data in Balaurul sau Concert.
