Spovedania Ioanei Bena se petrece intr-o casa cu patru camere.
Am simtit la fiecare pas onestitatea, sensibilitatea, curajul de a trai curat si am ajuns la mal mai bogata, mai buna, limpezita de praful zilelor, admirandu-te, iubindu-te...\'\' - Sarmiza Pencea, cercetator principal Academia Romana.
M-au recucerit prospetimea scriiturii, aurul din condei si mai presus de toate firescul omniprezentei tale calduri umane.
Ti-am retrait trairile, amintirile, regretele, mistuirea iubirii celei mari, ranile despartirilor, dorul.
M-ai tinut de mana aratandu-mi unde sa pun pasul, ca sa se lege cum se cuvine cursul calatoriei, cu toate meandrele, cautarile, valtorile, durerile, vindecarile, impacarile si resemnarile lui.
Am hoinarit prin viata ta, sarind din poveste in poveste, din vis-in-vis in visare, asa cum treci raul, din piatra in piatra.
O carte care te tulbura si te alina, te face sa lacrimezi si iti oblojeste sufletul, pentru ca, in final, sa te ajute sa-ti recapeti increderea in bine, frumos si firesc! O poveste de viata la finalul careia ajungi sa tanjesti dupa linistea pe care o simti doar atunci cand iti cunosti inima si ai cazut la pace cu trecutul.\'\' - Alina Baltac, traducator literar \'\'Draga Oana, mi-am petrecut cu tine toata duminica, captivata, de la prima pagina, de vraja cartii tale.
Cuvintele se rostogolesc inainte si inapoi domol, masurat, dulce, iar trecutul, oricat de dureros, isi mai imblanzeste imbratisarea.
Motanul asculta, mustaceste, aproba sau, dimpotriva, contesta, pune intrebari, cere lamuriri, iar cand tristetea e prea grea, mai face o ghidusie.
Ea, despre oameni care au plecat, dar care, de fapt, nu au parasit-o niciodata, despre o carte care i s-a lipit nu doar de degete, ci si de suflet, despre o Venetie magica, devorata in doua zile si o noapte, despre un Paris nebanuit de dezamagitor, dar si despre o iubire ca un vis.
O femeie si un pisic cu nume de trubadur povestesc cate-n luna si in stele.
O casa batraneasca. \'\'O gradina cu un cires falnic si tufe de rozmarin, calcata de pasul marunt, dar tenace al ganganiilor.
Si am confundat o, si n am mai stiut s o cautam.\'\' Noi, izbavitii.
Jurnal al cautarii, monografie a sufletului, asezata \'\'in modul cel mai simplu cu putinta\'\', intru raspunsuri: \'\'Fericirea ne a devenit irecognoscibila.
Intri prin artere si iesi prin vene.
Spovedania Ioanei Bena se petrece intr-o casa cu patru camere
