Pe langa textele preluate in Noul Testament, literatura crestina a primelor secole numara si o serie de texte numite „apocrife” („ascunse”) deoarece ele se citeau in privat.
Credinciosii, teologii consacrati sau in formare vor descoperi o alta fateta a propriei Traditii; cititorul de bun-gust va savura pagini de un farmec si de o densitate unice in literatura lumii..
Ele sunt de factura populara si au influentat atat spiritualitatea, cat si iconografia.
Evangheliile din volum, selectate, introduse si adnotate de Cristian Badilita, specialist al crestinismului timpuriu, alcatuiesc un vast „roman cristologic”.
Peretii bisericilor sunt pline de scene care-si au fie originea, fie primele atestari in aceasta lite-ratura.
Multe episoade si informatii importante pentru crestini au fost preluate de Traditie din literatura „apocrifa”: coborarea la iad a lui Isus, nasterea Mariei si intrarea in Templu, fratii lui Isus, adormirea Maicii Domnului etc.
Dimpotriva, unele texte considerate initial „canonice” au devenit ulterior „apocrife” si invers.
Pana in secolul al IV-lea nu exista o granita clara si unanim acceptata intre textele canonice si celelalte.
Pe langa textele preluate in Noul Testament, literatura crestina a primelor secole numara si o serie de texte numite „apocrife” („ascunse”) deoarece ele se citeau in privat
