Singură într-un garaj închiriat, loială doar unei grenade de mână din al Doilea Război Mondial, Herra Björnsson își trăiește la optzeci de ani începutul sfârșitului vieții.
Mai degrabă decât o dare de seamă istorică spusă de la distanță, punctul de vedere al Herrei îl poartă pe cititor pe umeri pentru a fi martorul degradării personajului în cele mai chinuitoare detalii.“
Washington Independent Review Of Books„Un roman ca un atac militar… Această fabulă ireverențioasă despre un copil în timp de război aduce aminte inevitabil de
Toba de tinichea a lui Günter Grass, dar Herra este mai modernă, o eroină cu porniri sexuale, o parte #MeToo și două părți #SodThem.“
The Guardia. Și ce poveste! – una care merită să fie citită pentru a înțelege și mai bine complexitatea celui de-al Doilea Război Mondial și pentru a te bucura de inteligența unei femei pe care nu ți-o vei putea șterge din minte.“ Washington Post„Femeia la 1000 °C nu este o carte pentru cei fără sânge în vene.
Ea își povestește viața plină de anomalii cu o vivacitate fascinantă.“
The New Yorker„Herra supraviețuiește și își spune povestea așa cum o vede ea.
Fiecare capitol al romanului este o piesă dintr-un puzzle care se construiește încet, impredictibil.„Povestea Herrei, bazată pe fapte reale, nu este o cronică predictibilă a suferințelor pe care le provoacă războiul: eroina este nemiloasă față de toată lumea, inclusiv față de ea însăși, nu simte nicio vină pentru că a fost o amantă cu inima de piatră, o mamă denaturată și o aventurieră nesăbuită.
Dar înainte de toate astea, ne cere ea, „permiteți-mi să-mi povestesc viața.“Istoria care urmează pleacă de la viața reală a nepoatei primului președinte al Islandei – cu care autorul a interacționat întâmplător într-o conversație telefonică în anul 2006 –, dar își urmează propriul curs ficțional.
Pusă în contextul celui de-al Doilea Război Mondial, povestea individuală a Herrei completează tabloul atrocităților care devastau în acei ani Europa, însă amintirile personajului despre sine și despre întâmplările care i-au marcat existența se întrețes cu cel mai rafinat și mai surprinzător umor, cu o revigorantă autoironie, dar și empatie pentru cea care a fost în tinerețe.
Dar este pregătită: și-a făcut deja programare la crematoriu, unde i se garantează o dispariție rapidă la 1000 °C.
Singură într-un garaj închiriat, loială doar unei grenade de mână din al Doilea Război Mondial, Herra Björnsson își trăiește la optzeci de ani începutul sfârșitului vieții
