N-o cheama nici Violeta, nici Lacramioara, nici Camelia.
Exact in acel moment s-a auzit o voce...".
S-a indreptat spre iesire.
Dupa Cuore avea sa vina din nou alta data.
Si-a luat inima in dinti si a pus globul in ghiozdan.
Trebuia sa-l descopere.
Dar o voce launtrica ii spunea ca acel obiect ciudat ascunde un secret.
Sakız Sardunya s-a dat speriata inapoi.
Pietricelele de pe glob au inceput sa pilpiie.
In momentul acela s-a intimplat ceva ciudat.
Si, oricit il zgindarise, nu-l gasise...
Poate ca avea un compartiment ascuns.
Daca insa te gindeai la greutatea lui, nu parea gol.
Dar inauntru era gol.
Cind il apucai exact de la mijloc, adica de la linia Ecuatorului, se deschidea ca o cutie cu capac.
Granitele tarilor fusesera trasate cu pietricele de diferite culori care pilpiiau.
Pe el se vedeau marile, riurile, lacurile, muntii si vulcanii.
Era mai mare decit o portocala, mai mic decit un pepene galben.
Muscata Curgatoare e tare speriata: doar n-o sa fie ea singura in stare sa-l salveze, nu?"Era un glob pamintesc iluminat.
Numai ca nici ele, cartile, nu-s prea fericite pe lume: printre atitea jocuri video si desene animate de la televizor, copiii au uitat sa mai asculte si sa mai inventeze povesti, asa ca tarimul lor fermecat e in primejdie.
Fetita nu are frati sau surori, iar prietenii ei cei mai buni sint cartile, singurele care nu rid de numele asta curios.
Parintii ei i-au dat un nume tare ciudat: Sakız Sardunya, adica Muscata Curgatoare, o floare care n-are alta treaba decit sa atraga pasarile colibri.
Cit e ea de inteligenta, de curajoasa si de plina de imaginatie, se impiedica si se intristeaza mereu de un singur lucru: numele sau, care nu-i place nici in ruptul capului.
N-o cheama nici Violeta, nici Lacramioara, nici Camelia
