Titus Barbulescu publica, acum, o carte in care aduna articolele si eseurile sale scrise si publicate in Franta, timp de cateva decenii: articole politice, eseuri literare, pagini memorialistice, note ocazionale. -Eugen Simion.
Ea ne obliga pe noi, criticii romani, sa reconsideram "cazul Virgil Gheorghiu", victima, am impresia, a certurilor si geloziilor pariziene.
Analiza pe care o face este convingatoare.
Spre deosebire de unii intelectuali romani din Paris, Titus Barbulescu apreciaza enorm pe autorul Orei 25 si crede ca prozatorul - teolog izbutit sa lanseze o atitudine romaneasca de actualitate universala.
Am citit cu interes si placere amintirile despre Mircea Vulcanescu si Mircea Eliade sau notele despre Cioran si Virgil Gheorghiu.
Ma intereseaza insemnarile sale despre filosofii si scriitorii romani din exil, dar si altele despre viata universitara din anii \'30 sau despre literatura romana, in genere.
S-ar putea ca in unele idei (cu precadere acelea privitoare la istoria politicii romanesti) sa nu ne intalnim.
Nu-mi propun sa le comentez.
Cand le citesc, azi, la rand, descopar in ele "temele" curente ale exilului parizian.
Titus Barbulescu publica, acum, o carte in care aduna articolele si eseurile sale scrise si publicate in Franta, timp de cateva decenii: articole politice, eseuri literare, pagini memorialistice, note ocazionale
