Menirea omului este de a deveni cetăţean conştient al lumilor sufleteşti şi spirituale, iar pentru a se apropia de ceea ce îi cere viitorul, el trebuie să dezvolte treptat capacitatea de a comunica cu fiinţele spirituale.
Fiinţele elementale evoluate ne cheamă necontenit, zi şi noapte, spre trezire.
Pitici, zâne, gnomi de copac şi de peisaj, toţi privesc spre oameni cu o aşteptare tot mai arzătoare de a găsi în noi inimi purtătoare de adevăr, de iubire şi de înţelepciune.. Însă Sufletul Pământului are încredere că seminţele bune plantate în inimile oamenilor vor rodi într-o bună zi, pentru a înflori în inimi treze care pot lumina viaţa Pământului.
Peste tot unde păşim, vrând-nevrând, ne întâmpină fiinţe care aşteaptă cu o sete uriaşă, cu o aşteptare milenară, ca omul să poată dărui Naturii lumina inimii sale, străluminate de experienţe spirituale autentice.
Aşteptarea lor este una grea şi uneori dureroasă.
Menirea omului este de a deveni cetăţean conştient al lumilor sufleteşti şi spirituale, iar pentru a se apropia de ceea ce îi cere viitorul, el trebuie să dezvolte treptat capacitatea de a comunica cu fiinţele spirituale.
Fiinţele elementale evoluate ne cheamă necontenit, zi şi noapte, spre trezire
