Publicata la Princeton University Press, este prima carte scrisa de Richard Rorty.
In al doilea rand, Rorty este una dintre cele mai bune exemplificari ale modului in care pot fi cititi marii filozofi contemporani (de la cei analitici - Quine, Sellars, Davidson - si pana la cei continentali, mai ales Derrida), dar si....
In absenta acestei carti este foarte greu de urmarit traseul gandirii filozofului american.
In primul rand, ea completeaza, cu prima piesa, seria celor mai importante traduceri din Rorty (Eseuri filosofice 1, 2 si 3, si Constingenta, ironie si solidaritate, publicate in anii trecuti).
Pentru publicul din Romania aceasta traducere vine sa umple un gol.
Abia dupa aparitia cartii lui Rorty a inceput sa fie studiat sistematic Heidegger in SUA, iar Dewey sa fie reconsiderat.
In al doilea rand, ea ii aseza ca piloni de rezistenta, alaturi de Wittgenstein (agreat de analitici), pe Heidegger si Dewey, doi ganditori ignorati in America la acea vreme sau considerati non-filozofi.
Intai de toate, ea venea dupa The Linguistic Turn, prin care Rorty se afirmase ca un continuator si sustinator al filozofiei analitice.
Si aceasta din mai multe motive.
Cartea a fost un soc pentru departamentele de filozofie analitica din SUA.
Cele doua strategii sunt rodul legaturilor profunde ale lui Rorty cu traditia filozofiei continentale (in special cu Heidegger si Derrida), pe care el o readuce, primul, in atentia filozofilor analitici.
Aceasta metoda va fi teoretizata in cartile sale ulterioare, in special in Contingenta, ironie si solidaritate.
Ceea ce incearca Rorty este, mai degraba, sa faca, prin redescriere, ca acele probleme sa para triviale sau neinteresante ori fara relevanta practica.
O a doua strategie, la fel de importanta, este evitarea, cu metoda, a oricarei incercari de critica directa a celor doua probleme amintite si a diverselor lor abordari.
Odata ce reusim sa aratam care a fost contextul istoric in care a aparut o problema si caror nevoi teoretice si practice a raspuns ea, crede Rorty, e mai usor sa slabim importanta ei in prezent.
Cea mai importanta dintre aceste strategii, pe care o va folosi in toata cartea, e incercarea de recontextualizare istorica a acestor probleme.
In loc sa incercam sa rezolvam aceste probleme, sugereaza filozoful, ar fi mai bine sa incercam sa le dizolvam, folosindu-ne de cateva strategii.
Iar modul in care alege Rorty sa realizeze aceasta depasire este unul cu totul nou si intrigant.
Scopul principal al cartii este acela de a arata ca doua dintre cele mai cunoscute teme ale filozofiei contemporane (problema minte-corp si cea a adevarului corespondenta) pot si trebuie sa fie depasite.
Treptat, prin studiul lui John Dewey si al filozofilor Quine si Sellars, Rorty incepe sa-si contureze pozitia &\'pragmatista&\' pe care o va articula, in 1979, in Filozofia si oglinda naturii.
Pana la acel moment publicase doar studii si o antologie, care i-a crescut admiratia in randul filozofilor analitici, The Linguistic Turn (un compendiu de texte din cei mai importanti filozofi ai limbajului, caruia i-a scris, in 1967, ca editor, o prefata si o postfata).
Publicata la Princeton University Press, este prima carte scrisa de Richard Rorty
