Ce uriase cantitati de frumusete contine cartea asta a lui Teodor Duna! O frumusete hipnotica & cruda, „neindurator de minunata“, cum spune el undeva, inspaimantatoare precum ingerii lui Rilke, splendida precum ranile oribile & hipnotice pictate in anii ’30-’40 de Bacon.
Grupaje din poemele sale au fost traduse in engleza, germana, franceza, suedeza, spaniola, portugheza, bulgara, maghiara..
In 2019, i-a aparut antologia minunata lume, la Editura Cartier.
A publicat volumele: trenul de treiesunu februarie, Editura Vinea (2002 – Premiul National „Mihai Eminescu“, Opera Prima, Botosani), catafazii, Editura Vinea (2005), de-a viul, Editura Cartea Romaneasca (2010), obiecte umane, Editura Cartea Romaneasca (2015 – Premiul Cartea de Poezie a anului 2015, Gala Tinerilor Scriitori) si kirila, Editura Tracus Arte (2017 – Premiul „Matei Brancoveanu“ pentru Literatura). 1981) a absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Bucuresti.
O stare existentiala noua, necunoscuta, in care pana si memoria e inutila, iar lucrurile, animalele si oamenii fac parte dintr-o constiinta unica, derutata, dar supravietuitoare.
Svetlana CarsteanTeodor Duna (n.
Daca totul a fost pana acum post, imaginarul acestei carti sta la baza lumii noi, a sfarsitului si a inceputului in acelasi timp.
Un Mad Max filmat simultan cu Melancolia.
Mult umor delirant si ironie, o nebunie generala a dezastrului care insufleteste textul la maximum, il infuzeaza cu prospetime si frumusete. Flasneta Babel e ceea ce se intampla dupa ce totul s-a intamplat deja.
Totul e posibil aici, exact ca in desene, si sa mori si sa nu mori chiar daca ai murit deja. Flasneta Babel e un desen animat dark, complet absurd, iesit ca din mintea unui copil lasat singur foarte mult timp.
Minimalismul si abundenta stau foarte bine impreuna in aceasta carte in care Teodor Duna face cu lumea intreaga ceea ce inainte facea numai cu el insusi.
Pentru astfel de carti precum a lui Duna a fost inventata poezia – cu micile ei superputeri care, asigurandu-te ca nu exista salvare, te salveaza intotdeauna.
Radu Vancu O Flasneta calofila care canta non-stop intr-un pustiu babelizat.
In fine, o lume in care fiecare vers e exact asta: o mica rana stralucind in intuneric.
O lume in care pana si din „trupurile pregatite de inviere nu a mai ramas decat o cicatrice mica in intuneric“.
O lume in care frumusetea nu mai salveaza nimic.
Ingeri din Rilke cu corpuri ecorsate din Bacon: asta e, de fapt, umanitatea din lumea lui Duna.
Ce uriase cantitati de frumusete contine cartea asta a lui Teodor Duna! O frumusete hipnotica & cruda, „neindurator de minunata“, cum spune el undeva, inspaimantatoare precum ingerii lui Rilke, splendida precum ranile oribile & hipnotice pictate in anii ’30-’40 de Bacon
