"
Frământările unui pisoi salvat" este o carte cu două chipuri: pentru copii e o istorie cu pisici, plină de tâlcuri, iar pentru adulți, povestea unor îndoieli și căutări personale.
Așa.
Era prima zi; se făcuse amiază când am realizat că eram obosită deși nu făcusem nimic altceva decât să răspund nevoilor pisicești de intră-ieși, închide-deschide ușa.
Iubesc animalele enorm, așa că mi-am luat rolul în serios și mi-am atribuit în glumă calificativul de "bonă". În decembrie 2016, părinții mei au plecat pentru o săptămână la București și mi i-au lăsat pe cei 3 în grijă.
De cum au fost aduși în casă au avut parte de dragoste și au fost îngrijiți ca niște copii: n-au fost lăsați niciodată să doarmă noaptea afară, li s-au făcut paturi, niște coșuri de răchită, cu saltele, postavuri și cârpe de bumbac, li s-a dat de mâncare la "orele de masă".
Cei trei pisoi, Grigore, Ilie și Bumbi sunt personaje reale, la fel ca și începuturile vieții lor.
Ideea unei cărți despre pisici a început dintr-o joacă, cum probabil încep lucrurile serioase.
Pentru că atunci când este vorba de pisici, nimic nu este previzibil și orice-mprejurare se poate răsturna cât ai zice "pește".
Ce se va întâmpla cu Bumbi, este de fapt tâlcul acestei povești și veți afla doar citind până la ultimul rând.
De la râs va afla despre strămoșii comuni, de la lupi va afla ce înseamnă să fii în pericol, iar de la urs va învăța înțelepciunea.
Evenimentele din pădure și întâlnirile cu animale sălbatice, îl pun pe pisoi față-n față cu temerile și-ndoielile sale.
Acesta le va dezvălui niște lucruri uimitoare care vor schimba situația.
Prietenii pisoi se mobilizează în căutarea celui mic, iar când îl găsesc pe Golan, îl amenință și-l alungă din cartier.
Vinovat de dispariția lui Bumbi pare a fi Golanul, un motan singuratic, care vrea să impună noi reguli pisicești.
Grigore și Ilie îl caută împreună cu prietenii din cartier și aflând că s-a dus în pădure, fac o înțelegere cu corbul Manole: în schimbul veștilor despre Bumbi, îi promit că nu vor mai omorî niciodată păsărele. În tot acest timp, toată familia lui, oameni și pisoi, îl caută îngrijorată.
Lipsa mâncării, singura lui hrană sunt frunzele și scoarța de copac, a unui pat cald și uscat, singurătatea, îi amintesc tot mai mult de ”acasă”.
La început este încântat de locurile noi și animalele întâlnite, dar pe măsură ce trece timpul realizează cât de diferit este totul.
Trece apa cu ajutorul unor veverițe și ajunge în pădure, unde speră să ducă altă viață și să găsească răspunsuri la frământările sale. Însă propunerea de a merge la școală și a cunoaște alți pisoi, îl sperie și mai tare, astfel că într-o noapte fuge de acasă.
Cei doi frați îl adoptă și învață pisicisme, încearcă să-i insufle mai multă încredere.
Cum este diferit de celelalte pisici din cartier, nu poate să omoare și mănâncă doar boabe, cum nu și-a cunoscut nici părinții, Bumbi se îndoiește că ar fi pisică.
De aceea trăiește cu convingerea că este urât, motiv pentru care nu-l va dori nimeni și va fi părăsit mereu. Îl aude pe omul care l-a părăsit că nu-l poate lua la copii pentru că "este negru și le-ar băga ghinionul în casă".
El este marcat de abandon, dar și de culoarea sa.
Numele personajului este inspirat de bumbii canapelelor de piele sau ai plăpumilor vechi, pentru că ochii lui mari, galbeni și rotunzi chiar așa par în contrast cu blana tăciune.
Ilie și Grigore îi devin familia pe care n-a avut-o.
Ei fuseseră salvați în urmă cu 3 ani, când mama lor îi părăsise la câteva zile după ce-i fătase. Îl aduc acasă, unde mai au 2 motani-frați: Ilie și Grigore.
După trei zile de plâns speriat, părinții mei, care locuiesc în apropiere, reușesc să-l prindă.
Bumbi, un pisoi negru, este aruncat în albia pârâului Valea Albă din Bușteni. "
Frământările unui pisoi salvat" este o carte cu două chipuri: pentru copii e o istorie cu pisici, plină de tâlcuri, iar pentru adulți, povestea unor îndoieli și căutări personale
