O carte tulburatoare, a carei fluenta intimideaza. - Andrei Dosa.
Si am trait detasarea salvatoare de tot acest tumult.
O carte mai obsedanta acum ca niciodata, la a doua editie.
I-am citit toate mailurile si am deschis toate atasamentele.
Am vazut firul marii traditii a poeziei feminine americane unduind ca o alga exotica, intesata de flori.
Am fost barbatul intelegator, i-am zis sa stea linistita.
Am incercat sa o tin de mana in timpul sedintelor de psihoterapie.
Am coborat in stupoarea abisului, m-am rotit in psihedelia minimala. - Olga Stefan Am trait cu infrigurare inflorirea feminitatii, am tremurat langa vulnerabilitatea ei, mi s-a aratat, inca o data: La lumina fulgerelor, dormitoarele devin locuri ale puterii.
Trebuie ca aceasta a doua editie a sa, revazuta si rafinata, sa ii faca dreptate.
Plasez poezia Dianei Geacar din Frumusetea barbatului casatorit intr-o zona a mitologicului, la confluenta dintre tipare recognoscibile si irepetabile, nelinistitoare prin fidelitatea cu care se raporteaza la rani, suferinta, singuratate, dar si prin felul in care istoria din spatele textului ramane, in definitiv, una extrem de personala.
Acest volum a purtat vreme de 12 ani haina umila a cartilor mari, underrated.
Frumusetii toxice a distantelor, a vulnerabilitatii si a cruzimii, i se opune Frumusetea onesta, neapologetica in fragilitatea, ca si in barbaria "actelor ei de curaj".
Apasata si tragica, rece si inconfortabila, marturia despre iubirea frustrata e transcrisa cu un instrument precis, de vindecare si de tortura.
O carte tulburatoare, a carei fluenta intimideaza
