„Cand Cervantes a pus prima oara mana pe pana, in locul spadei pe care n-o mai putea manui, a compus Galateea , o admirabila si ampla compozitie, plina de muzica vesnica a fanteziei si a iubirii, cel mai delicat si mai fermecator dintre romane [...] in ea, fugind, jocul vietii omenesti se ordoneaza cu arta simpla si delicata simetrie intr-o frumoasa urzeala maiastra de muzica vesnica si gingasa nostalgie.
Desi multa vreme minimalizata de critici, Galateea e totusi prologul muzical entuziast si epilogul testamentar nostalgic al intregii creatii cervantine.“ - Sorin Marculescu.
Este cununa de flori a nevinovatiei si a primei tinereti inca sfielnice.“ - Friedrich Schlegel „ Galateea , romanul de debut, iriga intreaga creatie cervantina ulterioara ca o argintie panza acvatica, intunecata pe-alocuri de presimtiri tragice, si-n oglinda launtrica a apelor ei limpezi se reflecta atat masivul epic central, inaltat ca un munte transparent, al celor doua opere, Don Quijote si Nuvele exemplare , urmate de postumul Persiles , cat si colinele bariolate, dar mai putin frecventate, ale unei productii dramatice deloc neglijabile. „Cand Cervantes a pus prima oara mana pe pana, in locul spadei pe care n-o mai putea manui, a compus Galateea , o admirabila si ampla compozitie, plina de muzica vesnica a fanteziei si a iubirii, cel mai delicat si mai fermecator dintre romane [...] in ea, fugind, jocul vietii omenesti se ordoneaza cu arta simpla si delicata simetrie intr-o frumoasa urzeala maiastra de muzica vesnica si gingasa nostalgie
