Iar pe cand soarele‑i sus, Pe cand soimul sta ascuns, Pe cand umbra e scazuta Si se face nevazuta, Ghita popa se oprea Si pe rand el poposea In mijlocul codrului, Unde‑i larg voinicului.
Dar pacatul mi‑i pazea..
Ei pranzea si veselea, De nimeni grija n‑avea.
Vidra masa ca-ntindea Si la masa ca sedea Cu Ghita alaturea.
In poiana inflorita Cu frunzar acoperita, Unde iarba se-mpleteste Si in varf se-ngalbeneste.
Iar pe cand soarele‑i sus, Pe cand soimul sta ascuns, Pe cand umbra e scazuta Si se face nevazuta, Ghita popa se oprea Si pe rand el poposea In mijlocul codrului, Unde‑i larg voinicului