Ediţia a IV‑aTraducere de Tereza Culianu‑PetrescuCuvânt înainte al autoruluiPostfaţă de H.‑R. (Moshe Idel. (Ioan Petru Culianu) Potrivit cu abordarea lui Culianu, istoria religiilor nu trebuie să fie văzută ca o dezvoltare hegeliană, o transmitere istorică de idei, și nu există așadar evoluție sau condiționare a dezvoltării religioase de către factori sociali sau politici, ci numai o desfășurare continuă de posibilități ce se află în așteptare în componentele de bază ale anumitor sisteme.
Iar dezbaterea asupra gnozei a fost relansată recent în științele politice și în filozofia științei, mai ales a biologiei.
Romanticii sunt în același timp creatori de mituri de aparență gnostică și exegeți oarecum marcioniți ai Bibliei.
De aici înainte, sistemul însuși se pune din nou în funcțiune.
Prin ocolișuri bizare, gnoza ajunge la Goethe, apoi la Hegel. În secolul al XVII-lea, drumurile Occidentului se încrucișează din nou cu cele ale dualismului.
Acesta însă continuă să funcționeze timp de secole în alte curente de gândire. Începând cu Marcion, dualismele Occidentului vor supune Biblia unei exegeze dualiste ce pare să utilizeze toate posibilitățile sistemului. Într-adevăr, maniheismul pleacă de la o ipoteză aflată doar marginal în gnosticismul care-l precedă, explorându-i până la capăt consecințele.
S-ar spune că, odată pus în funcțiune, sistemul are tendința de a-și epuiza toate virtualitățile.
Dar problema raporturilor de dependență dintre «dualismele Occidentului» nu va fi examinată aici decât la nivelul structurilor mitologice.
Miturile gnostice, în virtutea unei reguli simple de generare, exploatează un număr foarte mare de posibilități logice prezente în secvențele lor, recombinându-le aproape întotdeauna într-o manieră nouă. o filiație directă sau indirectă.
Sistemele gnostice, Marcion, maniheismul, paulicianismul, bogomilismul și catharismul – aceasta este în mare succesiunea cronologică a curentelor respective, succesiune care pare să implice...
Patapievici Cercetarea de față își propune să studieze miturile vehiculate de un grup specific de curente religioase: le-am numit «dualisme ale
Occidentului» pentru că timp de mai bine de un mileniu au fost ținta unei preocupări constante din partea bisericilor creștine.
Ediţia a IV‑aTraducere de Tereza Culianu‑PetrescuCuvânt înainte al autoruluiPostfaţă de H.‑R
