In conceptia religioasa a lui Gogol, diavolul este esenta mistica si fiinta reala in care s‑a concentrat negarea lui Dumnezeu, raul etern. - Dmitri Merejkovski.
Unicul obiect al creatiei gogoliene este diavolul chiar in acest sens, adica drept manifestare „a nemuritoarei trivialitati omenesti”, observata dincolo de toate conditiile de timp si de spatiu – de istorie, popor, stat, societate –, manifestarea raului indiscutabil, etern si universal; – trivialitatea sub speciae aeterni, „sub infatisarea eternitatii”.
Dumnezeu este infinitul, sfarsitul si inceputul existentei; diavolul este negarea lui Dumnezeu si, prin urmare, negarea oricarui inceput si a oricarui sfarsit; diavolul este inceputul si neterminatul care se da drept neinceput si infinit; diavolul este mijlocul numenal al existentei, negarea tuturor profunzimilor si culmilor, este platitudinea eterna, vesnica trivialitate.
Gogol, ca artist, la lumina rasului, studiaza natura acestei esente mistice; ca om, cu arma rasului, lupta impotriva acestei fiinte reale: rasul lui Gogol este lupta omului cu diavolul.
In conceptia religioasa a lui Gogol, diavolul este esenta mistica si fiinta reala in care s‑a concentrat negarea lui Dumnezeu, raul etern