Omul se teme de realitate, pentru că va trebui să privească şi în sine însuşi. Şi orice lucrare a sa, folositoare şi ziditoare, fie că este confecţionarea unui lucru, producerea, invenţia sau alcătuirea de opere – într-un fel sau altul, reprezintă o imitare a actului creator al lui Dumnezeu..
Omul are puterea de a fi creativ.
Printre celelalte daruri şi capacităţi specifice omului, cel mai fericit, minunat şi influent este darul creativităţii.
Omul, care a fost gândit şi creat de Dumnezeu după chipul şi după asemănarea Sa, a primit de la naştere talanţi fără de preţ şi posibilitatea auto-desăvârşirii uimitoare: urcuşul pe treptele frumuseţii şi înţelepciunii.
Aceşti oameni cred în Dumnezeu, ba chiar m-aş aventura să afirm că şi Dumnezeu crede în ei, pentru că ne amintesc Despre plinătatea generoasă pe care El i-a dat-o iniţial omului.
Prin iubire, găsesc o legătură profundă şi minunată cu ei înşişi, cu alţi oameni şi cu lumea în ansamblu.
Acest dar ceresc este accesibil pentru oamenii care au depăşit ispitele lumii moderne.
Acest pas poate fi făcut numai din spaţiul iubirii.
Or, nu vrea deloc facă aceasta, fiindcă evită să se confrunte cu propria lipsă de desăvârşire.
Omul se teme de realitate, pentru că va trebui să privească şi în sine însuşi
