„Unii ii numesc creativi, altii bobos sau hipsteri.
Cam asa ca-n afisul in care Bean de la Suie Paparude priveste mandru spre viitor cu noul start-up de sneakers produsi local, finantat de o banca locala.”.
Cert este ca noile clase creative sunt cele care fac muzica pentru valorile clasei de mijloc urbane in economiile capitaliste, printr-o conciliere (aparent paradoxala) a elementelor de contracultura cu ideea de reusita socioeconomica.
Bancile isi fac programe de creditare pentru acestia, apar noi partide insetate sa-i reprezinte, si insi care faceau parte din cultura de club si a stimulentelor bucurestene acum mai bine de o decada devin candidati pentru Parlamentul Romaniei.
La noi, pe Liviu Dragnea, Ion Iliescu sau Mircea Badea.
In Occident, multi dintre ei ii urasc pe Trump, Jerry Springer si Silvio Berlusconi.
La noi, un trib urban firav aparut dupa 2000, fascinat de cultura indie, electronica si consumul alternativ, se transforma in scurt timp intr-o adevarata clasa in sine, in opozitie cu cultura dominanta a WASP-ilor nostri, adica baronii depasiti de vremuri si alti membri ai capitalului local, care nu impartasesc acelasi mix de aspiratii si stil de viata pe care-l are noua clasa creativa.
In State ei au fost initial copiii razvratiti ai incuiatei culturi WASP, mixand elemente de contracultura a anilor ’60 cu capital cultural, bussines creativ si meritocratie pe paine. „Unii ii numesc creativi, altii bobos sau hipsteri
