„Prin formatia si activitatea sa, Huizinga apare in cultura secolului al XX-lea ca un descendent al lui Jacob Burckhardt.
Lucrari: Amurgul Evului Mediu, 1919 Erasmus, 1924 Explorari in istoria civilizatiei, 1929 Criza civilizatiei, 1935 Homo ludens, 1939 Numar pagini:348Dimensiuni:13x20cmTip coperta:NecartonataAn aparitie:2012Autor:Johan Huizinga.
Moare la De Steeg, in februarie 1945.
Arestat de nazisti in 1941, este eliberat in 1942, dar i se interzice sa revina la Leiden.
In 1938 este ales vicepresedinte al Comitetului international pentru cooperare intelectuala al Ligii Natiunilor.
Din 1915 pana in 1942 este profesor la Universitatea din Leiden.
Dupa succesul inregistrat cu volumul Originile orasului Haarlem (1905), este numit profesor de istorie medievala si contemporana la Universitatea din Groningen.
In 1897–1905 preda istoria la o scoala din Haarlem.
A studiat literaturile orientale la Groningen, apoi la Leipzig, afirmandu-se in 1897 cu o teza despre teatrul indian.
Istoric olandez (1872-1945).
Formula trecerii din regnul necesitatii in cel al libertatii are in fond un iz ludic.“ (Gabriel LIICEANU) Johan HUIZINGA.
Adevarul ei istoric nu este de gasit decat scormonind la radacinile civilizatiei noastre; conceptul ei desavarsit nu poate fi decat rodul unei prospectii, al locului pe care istoria nu l-a atins inca si unde spiritul ludic se va altoi direct pe trunchiul activitatilor fara de care nici o societate nu poate fi gandita.
El infaptuieste, ca si acesta, o foarte savanta, dar totodata lipsita de pedanterie sinteza intre istoria cultural-politica si aceea artistica a Occidentului – de unde si altitudinea discursului sau, care atinge adesea sfera celor mai cuprinzatoare vorbiri despre cultura si spiritualitatea europeana.
Homo ludens sta prinsa in cumpana dintre o nostalgie si un ideal. „Prin formatia si activitatea sa, Huizinga apare in cultura secolului al XX-lea ca un descendent al lui Jacob Burckhardt
