"Numesc impartasire a sensibilului acel sistem de evidente sensibile care fac sa se vada in acelasi timp existenta unui comun si decupajele care definesc in cadrul sau locurile si partile respective.
Politica se refera la ceea ce se vede si la ceea ce se poate spune despre ceea ce se vede, la cei care au competenta pentru a vedea si calitatea pentru a spune, la proprietatile spatiilor si posibilitatile timpului." - Jacques Ranciere. (...) Un decupaj al timpurilor si spatiilor, al vizibilului si invizibilului, al vorbirii si al zgomotului defineste deopotriva locul si miza politicii ca experienta.
Prin urmare, la baza politicii exista o "estetica" ce (...) trebuie inteleasa in sensul unei surprinderi perverse a politicii printr-o vointa de arta, prin gindirea unui popor ca opera de arta.
A avea cutare sau cutare "ocupatie" defineste astfel competente sau incompetente pentru comun, defineste faptul de a fi sau nu vizibil intr-un spatiu comun, inzestrat cu o vorbire comuna etc. (...) Impartasirea sensibilului face sa se vada cine poate sa aiba parte si sa ia parte la comun in functie de ceea ce face, de timpul si de spatiul in care aceasta activitate se exercita.
Aceasta repartitie a partilor si a locurilor se intemeiaza pe o diviziune a spatiilor, a timpurilor si a formelor de activitate care determina modul insusi in care un comun se preteaza la participare si in care unii si altii iau parte la aceasta diviziune.
O impartasire a sensibilului fixeaza, asadar, in acelasi timp un comun impartasit si parti exclusive. "Numesc impartasire a sensibilului acel sistem de evidente sensibile care fac sa se vada in acelasi timp existenta unui comun si decupajele care definesc in cadrul sau locurile si partile respective
