Pravalita in focul vindicativ si purificator al apocalipsei, intesata cu notatii de reporter liric, consumator de peregrinari printre vestigiile civilizatiilor de mult apuse, poezia lui Liviu Georgescu pare intrata intr-un al treilea segment al devenirii sale, unul in care toate cuceririle reflexive de pina acum capata pregnanta vizionara negativista, distilind revelatiile unei sensibilitati bintuite de aripa neagra a anxietatii, trimise mereu sa colinde intre viata si moarte, intre pamint si.
Pravalita in focul vindicativ si purificator al apocalipsei, intesata cu notatii de reporter liric, consumator de peregrinari printre vestigiile civilizatiilor de mult apuse, poezia lui Liviu Georgescu pare intrata intr-un al treilea segment al devenirii sale, unul in care toate cuceririle reflexive de pina acum capata pregnanta vizionara negativista, distilind revelatiile unei sensibilitati bintuite de aripa neagra a anxietatii, trimise mereu sa colinde intre viata si moarte, intre pamint si