Treaz, in miez de noapte, cu ganduri amare ca fierea haladuindu-i prin minte in corul sforaielilor colegilor de detentie, Carp isi blestema soarta.
Realitatea din celula infecta in care fusese repartizat dupa perioada carantinei depasise orice si-ar fi putut imagina vreodata.
Se deschise si se contopira intr-o singura fiinta, inconjurati de fericire ca de un nimb binefacator..
Isi incolaci mainile imprejurul omului ei si-l trase aproape, simtind valul placerii cum urca nestavilit odata cu mangaierile lui.
Acum, fiindu-i teama sa nu faca aceeasi greseala, incremeni asteptand fluturele urmator, care nu intarzie sa apara.
Surprinsa, deschisese ochii si cu o miscare instinctiva din mana, il gonise.
Un fluture se odihnise pe buzele ei.
Atingerea buzelor lui ii aduse aminte de ziua in care, coplesita de frumusetea trandafirilor proaspat infloriti, isi asezase fotoliul in camera alaturata printre roze si atipise.
Doar ca, el nu era Papillon! El era las si asa fusese intotdeauna! Tocmai de aceea isi merita soarta! Tocmai de aceea, tot ce putea face impotriva ei era sa o blesteme.
Abia acum, la atata timp de la momentul lecturii romanului cu pricina, intelesese esenta acestuia, ce consta in suferinta psihica pricinuita de incarcerare, sfarsind prin a se regasi in dorinta obsesiva a personajului principal, aceea de libertate.
Jilava depasea cu mult pana si Guyana franceza, descrisa atat de sumbru de Henri Charrière in al sau Papillon.
Se indoia ca fantezia cuiva, oricat de dementa ar fi fost persoana cu pricina, ar fi putut scorni ceva la fel de bolnav ca ceea ce el traia de luni de zile.
Treaz, in miez de noapte, cu ganduri amare ca fierea haladuindu-i prin minte in corul sforaielilor colegilor de detentie, Carp isi blestema soarta.
Realitatea din celula infecta in care fusese repartizat dupa perioada carantinei depasise orice si-ar fi putut imagina vreodata
