Întoarcerea autorului mi se pare cartea cea mai gravă şi mai bine scrisă a lui Eugen Simion, nu doar prin problematica ridicată (ea însăşi de mare actualitate), dar şi în calităţile ei stilistice.
Totodată, amploarea pe care a dobândit-o aşa-zisul ethical criticism deschide posibilitatea unui dialog captivant cu Întoarcerea autorului şi, totodată, îi conferă cărţii lui Eugen Simion o nouă contemporaneitate, cu mult mai solidă decât aceea de care a avut parte la momentul primei sale apariţii.Întoarcerea autorului este una dintre cele mai bune cărţi romaneşti de critică literară publicate în secolul trecut: o carte ,,anacronică”, adică post-contemporană.
Aprilie 2013Andrei Terian. Într-adevăr, evoluţia teoriei literare occidentale din ultimele două decenii s-a produs în sensul preconizat de criticul român, iar fomrnla ,,întoarcerea autornlui” a devenit între timp o monedă curentă în mediile academice apusene.
Sub aparenţa spumoasă, se discută totuşi idei serioase, dar pe tonul cel mai ,,optimist, legate de soarta romanului , clasicism, cultul marilor valori, spirit modern, terorism metodologic ş.a.
Carte delectabilă, operă a unuia dintre cei mai buni critici de azi, Întoarcerea autorului iniţiază şi invită totodată la meditaţie, incitând permanent către dialogul colegial fertil.11 martie 1982Mircea ZaciuÎntoarcerea autorului s-a dovedit a fi un volum ,,anacronic” doar în sens etimologic, dat fiind că prefixul grecesc ,,ana-” înseamnă nu doar ,,înapoi”, ci şi ,,împotrivă” sau în sus”.
Unele pagini -îndeosebi din ,,dialogurile” finale - au în plus o anumită cochetărie călinesciană, amatoare de paradoxuri şi formulări pregnante.
Eleganţa dezinvoltă topeşte asperităţile chestiunilor celor mai aride.
Arareori o carte de critică se citeşte cu atâta plăcere. Întoarcerea autorului mi se pare cartea cea mai gravă şi mai bine scrisă a lui Eugen Simion, nu doar prin problematica ridicată (ea însăşi de mare actualitate), dar şi în calităţile ei stilistice
