Ion Negoitescu inclina categoric, adanc, inspre absorbtia teoriei in creatie. ...
Teoria este, asadar, la Negoitescu, traita dramatic... 356).
Si tot acolo: "Nu pot asculta muzica de Wagner fara o neliniste teoretica" (p. 352).
In "jurnalul" din 1948, adaugat in acest volum, citim ca "valorile teoretice nu suporta o travestire muzicala" (p.
Teoria nu este arta, nici nu poate sa imite arta, oricare dintre arte, cu atat mai putin muzica, o arta cruciala. 74).
Negoitescu crede, sunt nevoit sa precizez, ca teoria devine abstracta la modul, s-ar spune, concret, intrucat ea activeaza senzitiv gandirea: "teoria trebuie sa lucreze cu esente, sa pipaie poezia in sine" ("Insemnari critice", p.
Teoria are rostul de a fundamenta si ea este fundamentala, generala, cuprinzatoare, totala, da seama de tot, dar primordial ramane abstracta. 106).
In "Poezia lui Eminescu", exegetul noteaza ca "teoria a trecut cu totul in opera pe care Eminescu a publicat-o" (editia a II-a, p.
Teoria, in acest sens, ar trebui sa fie "invizibila", stravezie, sa nu se vada, doar sa se stravada undeva, in profunzime.
Ion Negoitescu inclina categoric, adanc, inspre absorbtia teoriei in creatie
