Intr-o zi,cineva a batut la usa chiliei calugarului sihastru Macarie: -Parinte,zise omul,ti-am adus un strugure broboane mari aurii,ca sa-ti indulcesti gura si sa te racoresti.
Si Nazarie ii multumi,dar si el ii zise: Cum o sa mananc eu o asa dulceata de strugure,cand Mantuitorul a fost adapat cu otet si fiere pe Cruce?Oare nu sunt eu ucenicul lui? Si asa a trecut strugurele din chilie in chilie,pana ce in amurgul serii,cand a ajuns din nou la parintele Macarie,caruia i s-au umplut ochii cu lacrimi de bucurie,vazand ca este inconjurat de adevarati urmatori ai lui Hristos..
Acesta il lua cu mare bucurie si multumire si-si zise: O,cat de bine este venit acest strugure frumos,pentru vecinul meu fratele Nazarie,care este bolnav.
Si il duse.
Parintele Macarie il primi multumindu-i si binecuvantandu-l.
Cand se uita mai bine la strugurile care stralucea ca aurul la soare,isi zise zambind:Oare na-s face eu mai bine sa-l dau vecinului meu mai batran care sta in chilia vecina,decat sa-l mananc eu?I-as face o bucurie?!Si duse strugurele vecinului sau.
Intr-o zi,cineva a batut la usa chiliei calugarului sihastru Macarie: -Parinte,zise omul,ti-am adus un strugure broboane mari aurii,ca sa-ti indulcesti gura si sa te racoresti
