Izolat in cochilia miraculoasa a trupului, spiritul este restrans in perceptiile sale la limitele care ii sunt necesare.
In ochii lui, sfera senzoriala este o inchisoare sufocanta.
Vederea, auzul, pipaitul sufera enorme restrictii.
Creierul fizic este o camaruta intunecoasa care ii da ocazia sa recapituleze si sa reinvete.
Cunostintele dobandite si obiceiurile inradacinate de-a lungul secolelor zac in el sub forma unor intuitii si tendinte.
Forte neexplorate si resurse infinite dorm in el asteptand parghia vointei pentru a se manifesta si pentru a se indrepta catre supraconstiinta.
In templul miraculos al carnii, in care celulele sunt caramizi vii ce servesc la constructia formei, sufletul nostru este inchis provizoriu intr-o uitare temporara, dar nu absoluta, caci el este detinatorul unui vast patrimoniu de experiente.
In timpul existentei sale carnale, el gaseste multiple modalitati de a exersa si de a lupta pentru a dobandi si a-si fixa interior darurile care ii sunt necesare pentru a putea respira intr-o buna zi pe niveluri superioare. Odata ce a invatat sa foloseasca umbrele palatului trupesc in care se gaseste intemnitat vremelnic, gratie dezvoltarii facultatilor sale divine, meditand si actionand in slujba binelui, el incepe sa teasa putin cate putin aripile iubirii si intelepciunii cu ajutorul carora, in zboruri sublime si supreme, se va inalta mai tarziu fericit catre eternitate. .
Aceste pagini lipsite de pretenții sunt un apel la unirea fortelor noastre in jurul lui Cristos, Domnul si Stapanul nostru. In templul miraculos al carnii, sufletul nostru este inchis provizoriu intr-o uitare temporara, caci el este detinatorul unui vast patrimoniu de experiente.
El este torturat de dorinta nedefinita de a se intoarce la spiritualitatea superioara, in timp ce rataceste prin lumea cea opaca in dizarmonii bizare si repetate.totusi, in interiorul acestei „retele a simturilor fiziologice, spiritului i se ofera oportunitati glorioase de a lucra pentru depasirea de sine.
Prin intermediul cuvintelor marilor indrumatori, vei urmari sublimele povestiri ce provin din infinit, vei auzi multe voci prietenoase flatandu-ți personalitatea, vei afla vesti care te vor cufunda in extaz, si totusi, numai cu ajutorul lui Iisus, printr-o viata bine traita in conformitate cu invatatura Evangheliei, ne putem restructura individualitatea eterna, pentru a realiza sublima ascensiune catre Constiinta Universului.
Izolat in cochilia miraculoasa a trupului, spiritul este restrans in perceptiile sale la limitele care ii sunt necesare.
In ochii lui, sfera senzoriala este o inchisoare sufocanta.
Vederea, auzul, pipaitul sufera enorme restrictii.
Creierul fizic este o camaruta intunecoasa care ii da ocazia sa recapituleze si sa reinvete.
Cunostintele dobandite si obiceiurile inradacinate de-a lungul secolelor zac in el sub forma unor intuitii si tendinte.
Forte neexplorate si resurse infinite dorm in el asteptand parghia vointei pentru a se manifesta si pentru a se indrepta catre supraconstiinta.
In templul miraculos al carnii, in care celulele sunt caramizi vii ce servesc la constructia formei, sufletul nostru este inchis provizoriu intr-o uitare temporara, dar nu absoluta, caci el este detinatorul unui vast patrimoniu de experiente
