Izolat in cochilia miraculoasa a trupului, spiritul este restrans in perceptiile sale la limitele care ii sunt necesare.
Totusi, in interiorul acestei „retele" a simturilor fiziologice, spiritului i se ofera oportunitati glorioase de a lucra pentru depasirea de sine..
El este torturat de dorinta nedefinita de a se intoarce la spiritualitatea superioara, in timp ce rataceste prin lumea cea opaca in dizarmonii bizare si repetate.
In templul miraculos al carnii, in care celulele sunt caramizi vii ce servesc la constructia formei, sufletul nostru este inchis provizoriu intr-o uitare temporara, dar nu absoluta, caci el este detinatorul unui vast patrimoniu de experiente.
Forte neexplorate si resurse infinite dorm in el asteptand parghia vointei pentru a se manifesta si pentru a se indrepta catre supraconstiinta.
Cunostintele dobandite si obiceiurile inradacinate de-a lungul secolelor zac in el sub forma unor intuitii si tendinte.
Creierul fizic este o camaruta intunecoasa care ii da ocazia sa recapituleze si sa reinvete.
Vederea, auzul, pipaitul sufera enorme restrictii.
In ochii lui, sfera senzoriala este o inchisoare sufocanta.
Izolat in cochilia miraculoasa a trupului, spiritul este restrans in perceptiile sale la limitele care ii sunt necesare
