„Misiunea mea e sa-i trezesc pe oameni din somnul lor dintotdeauna, stiind totodata ca astfel comit o crima si ca ar fi de-o mie de ori mai bine sa-i las sa doarma mai departe, de vreme ce oricum, cand se trezesc, nu am nimic sa le propun.“ — EMIL CIORAN„Paris, Cartierul Latin, «intr-una din mansardele pamantului»: istoria otravita a sfarsitului nostru de mileniu s-a petrecut in afara acestui spatiu nespus de modest, dar abia aici, sub acoperisul de pe strada Odéon 21, s-a nascut opera care avea sa devina constiinta nefericirii noastre.
A cerut sa i se «finanteze insomniile», obligandu-se in schimb sa ne destrame orice iluzie si sa pastreze pentru noi, nealterata, memoria neantului.“ — GABRIEL LIICEANU .
El insusi, la 20 de ani, se recomanda drept «specialist in problema mortii», iar mai tarziu ca «un strain pentru politie» – metecul prin excelenta –, «pentru Dumnezeu si pentru sine insusi».
Autorul ei, un Nietzsche contemporan trecut pe la scoala moralistilor francezi, a fost pe rand considerat nihilistul veacului, the king of pessimists, scepticul de serviciu al unei lumi in declin. „Misiunea mea e sa-i trezesc pe oameni din somnul lor dintotdeauna, stiind totodata ca astfel comit o crima si ca ar fi de-o mie de ori mai bine sa-i las sa doarma mai departe, de vreme ce oricum, cand se trezesc, nu am nimic sa le propun.“ — EMIL CIORAN„Paris, Cartierul Latin, «intr-una din mansardele pamantului»: istoria otravita a sfarsitului nostru de mileniu s-a petrecut in afara acestui spatiu nespus de modest, dar abia aici, sub acoperisul de pe strada Odéon 21, s-a nascut opera care avea sa devina constiinta nefericirii noastre
