Daca e bine sa‑i faci pe atei mai putin siguri de inexistenta lui Dumnezeu, este la fel de bine sa‑i faci pe teologi mai putin increzatori in speculatiile lor. (Paul Evdokimov).
Sarcina noastra istorica nu este de a recupera formele crestinismului primar, ci de a regasi acel Maran atha – „Vino, Doamne!” – al inceputului si, de aici, comuniunea cu Biserica ceasului de pe urma – ceasul care asigura actualitatea tuturor timpurilor, care confera actualitate mesajului crestin.
Si, daca s‑ar ivi momentul de a ne vedea inlaturati din viata sociala, ar fi bine ca generatia aceasta sa fie suficient de matura pentru a putea fi generatia „marturisitorilor”, a celor care – asa cum prea frumos spunea odinioara Scrisoarea martirilor din Lyon – vor fi pregatiti sa „stea de vorba cu Hristos”.
Toate fortele noastre creatoare trebuie sa se concentreze pentru a ridica o intreaga generatie la bucuria nespusa a eliberarii – bucurie a slujirii, bucurie a celui ce se numara printre prietenii Mirelui.
Nu repari sistemul de incalzire in timpul incendiului si nu stai pe ganduri in momentul in care lumea se prabuseste.
Ar fi chiar extrem de interesant sa vezi la facultatile de teologie o catedra de ateism, care i‑ar putea face pe teologi mai putin gratuiti in afirmatiile lor superficiale, mai sensibili fata de omul concret care sufera si al carui drum spre Hristos este atat de adesea obstructionat de ansamblul unor speculatii confuze.
Daca e bine sa‑i faci pe atei mai putin siguri de inexistenta lui Dumnezeu, este la fel de bine sa‑i faci pe teologi mai putin increzatori in speculatiile lor
