"Insolitul este inseparabil de iubire, el prezideaza la revelarea sa atit in ceea ce are ea individual, cit si in ceea ce are ea colectiv.
Prin felurimea acestor flori de negindit, pe tine, cea schimbatoare, te iubesc acolo, in camasa rosie, goala, in camasa gri." (Andre Breton).
Si pentru ca tu esti unica, tu nu poti sa nu fii pentru mine intotdeauna alta, o alta tu insati.
Dragostea mea pentru tine n-a facut decit sa creasca din prima zi: sub smochinul imperial, ea tremura si ride-n scinteile tuturor forjelor sale cotidiene.
Presupunind ca problema vietii materiale a barbatului s-a rezolvat - s-a rezolvat in acest cadru, imi place mie sa cred - incertitudinile de care vorbeam imi par eclatante, pentru o clipa nu vreau sa am ochi decit pentru ele.
Sexul barbatului si cel al femeii nu sint atrase magnetic unul spre altul decit introducind intre ele o urzeala de incertitudini mereu reinnoite, adevarata proliferare de pasari-musca ce se vor fi ducind pina-n infern ca sa-si curete penele. "Insolitul este inseparabil de iubire, el prezideaza la revelarea sa atit in ceea ce are ea individual, cit si in ceea ce are ea colectiv
