Joia patimilor este un roman istoric. - Horia Badescu.
Am scris despre dragoste si ura, despre sange si lacrimi, dar mai cu seama despre straduinta de a ramane oameni si frati.
Am scris aceasta carte pentru prietenii mei din Tara Lapusului, cei care m-au primit intotdeauna ca pe unul de-ai lor, pentru invatatorul Roman Precup, cel cu inima cat toata Transilvania, cel care mi-a vorbit prima oara despre aceste intamplari de demult.
Pentru a ne reaminti, dar si pentru a invata.
Am scris aceasta carte cu gandul la ei, dar si cu gandul la noi, cei de astazi.
Asemenea momente se cer reamintite mereu, pentru puterea lor modelatoare, pentru datoria fata de acei oameni care au dat frumusete si inaltare clipelor tragice.
Asemenea momente spun totul despre sufletul acestei natiuni si despre felul ei de a fi in lume. - Petru Poanta Exista momente in viata unei natiuni care inchid in ele intreaga istorie a acesteia.
Desigur, nu este vorba de o imitatie, ci de forta de a face credibil estetic un eveniment real din istoria noastra cu niste procedee, pana la un punct, similare.
Este surprinzator cum poetul acesta profund liric, printre putinii care mai cred ca poezia ramane totusi expresie si cantec in veacul tuturor cinismelor, a invatat, in proza, lectia lui Rebreanu.
Aceasta apropiere peste timp nu‑i deloc intamplatoare, cel putin din perspectiva romanesca. - Liviu Petrescu Ardeleanul Liviu Rebreanu a dat literaturii noastre teribilul roman al rascoalelor din 1907 de la sud de Carpati si iata ca acum argeseanul Horia Badescu publica o concentrata cronica a unui eveniment sinistru din Maramures, intamplat imediat dupa unirea din 1918.
Este reconfortant sa descoperi cum scriitorul a castigat acest pariu, fiindca pentru orice romancier ce-si propune sa infrunte aceasta provocare, este o victorie sa faca sa apara in paginile literaturii lui de fictiune personaje cunoscute despre care cititorul afla din carti de istorie.
Sunt taiati in cateva linii, insa linii care nu se uita, sunt profiluri, sunt portrete ce au dimensiunea maretiei, sunt de fapt busturi ce pozeaza pentru vesnicie.
Ii vom descoperi in universul romanului, pe cativa dintre ei, pe Stefan Cicio Pop, pe Vaida-Voevod, pe un altul dintre deputatii romanilor in Parlamentul de la Budapesta, Mihali, atatia si atatia altii, prezente, spun, mai mult sau mai putin fugare, dar, cu siguranta, memorabile.
E vorba indeosebi de cativa dintre fruntasii romanilor din Ardeal, in acel moment al inceputului de veac XX consecutiv Primului Razboi Mondial si Marii Uniri a Ardealului cu Romania.
Ca si acolo, si aici, in Joia patimilor, vom descoperi alaturi de personaje de fictiune si personaje istorice reale, care apar in aceste pagini ca prezente fugare, mai mult sau mai putin consistente.
Este modelul romanului istoric tolstoian.
Lectura lui atenta descopera insa, din umbra, un mare model, un model de care nici nu stiu daca autorul a fost sau nu constient.
Un roman istoric, in traditia romanului realist ardelenesc.
Joia patimilor este un roman istoric
