Teofil misca spotul pe trotuar, pisoiul continua sa miaune. - Fragment.
Asa suntem si noi oamenii, alergam necontenit dupa o iluzie...
Dupa un timp a inceput sa oboseasca, dar motanul alerga neobosit.
A stat acolo mai mult de douazeci de minute, jucandu-se cu pisoiul, miscand spotul laser pe alee, lasand iluzia ca pune in miscare instinctele animalului.
Teofil privea de la balconul sau, de la etajul al doilea, spectacolul.
Nu-l putea opri nimic din joc.
Alerga neobosit dupa acea iluzie.
Pisoiul nu obosea, era pasionat de acel joc, de zborul fluturelui la firul ierbii.
Urmarea acea iluzie, era doar un fluture de lumina, o lumina condensata, care zbura oriunde pe asfalt, pe iarba.
Teofil misca fluturele de laser pe alee, pisoiul alerga in sus si in jos, in toate directiile.
Cum a vazut fluturele iluzoriu, pisoiul a inceput sa alerge dupa el.
Lumina a lasat pe alee un fluture de lumina, galben-verzui.
Omul a trecut lanterna pe fascicolul laser.
Teofil misca spotul pe trotuar, pisoiul continua sa miaune
