Voi spune de la inceput ca Jurnalul lui Ion Urcan tiparit acum la trei ani de la disparitia prea timpurie a autorului este unul dintre cele mai revelatoare si autentice documente de epoca aparute la noi in ultima vreme acoperind perioada 1985-2020 dand seama adica despre ultimii ani ai deceniului satanic comunist cum l-a numit alt diarist de referinta Mircea Zaciu si anii tulburi si mereu neasezati de dupa Decembrie 1989.
Doctor in filologie la UBB cu o teza dedicata lui Ion Budai-Deleanu 2002 avandu-l.
Intre anii 1990 si 1994 a desfasurat o activitate publicistica in presa locala din Bistrita in calitate de redactor-sef al revistelor Cadran si Actualitatea de B-N. 7 1993 . 9-10 1976 in Cadran nr. 5 1992 traduceri din limba franceza in Echinox nr. 10-11 1991 nr. 1 1997 interviuri literare in Apostrof nr. 29 1990 Actualitatea de B-N nr. 10-11 1995 eseuri in Cadran nr. 7 1993 Familia nr. 13 1992 nr. 5 1992 Cadran nr. 25 1986 Apostrof nr. 4 1986 Tribuna nr. 5 1981 Vatra nr. 3-4 1979 nr. 4 1978 nr. 11-12 1977 nr. 6-7 1977 nr. 5 1977 nr. 11-12 1976 nr.
A semnat cronici si recenzii literare in revistele Echinox nr.
A absolvit liceul la Campia Turzii sectia Umanista 1974 si Facultatea de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca specialitatea Limba si literatura romana Limba franceza 1979 .
ION Urcan ION Urcan s-a nascut la data de 21 septembrie 1955 in satul Luna judetul Cluj.
In alcatuirea lui se amesteca indisociabil precum intr-o reteta culinara ingrediente dulci sau amare condimentate sau insipide consistente sau evanescente presarate cu varful cutitului ori turnate cu strachina intregi si crude ori terciuite framantate indelung si lasate sa dospeasca apoi rulate cu te miri ce umpluturi si varate la cuptor.
Acest Jurnal e genul de text care se constituie prin efect de cumul de compozitie si de elaborare abia la lectura integrala.
Nu stiu daca vor interesa pe cineva insa cel putin deocamdata mi se par interesante ca marturie de viata din ele conturandu-se prin cumul ca din ceata un personaj cu o inidualitate proprie si o epoca istorica.
Sunt doua caiete de cate 300 de file format A5 si patru caiete de cate 100 de file format A4 scrise marunt si indesat.
Am inceput de o saptamana sa-mi culeg in laptop caietele-Jurnal dintre 1985 si 1990.
Apoi pe cine va interesa ca obiect de lectura jurnalul domnului Nimeni Destinul meu de anonim dascal de provincie este unul cat se poate de marunt de comun de banal de transparent si de previzibil.
Acest Jurnal trebuie sa le placa altor oameni.
Dar desigur nu pot fi criticul propriului text.
Mie unuia mi se pare ca textul e fluent destul de sprinten si ca in pagini se contureaza un personaj cu mica lui lume de oameni de intamplari de carti de ganduri si de sentimente traind o epoca istorica deloc banala.
Jurnalul meu intra intr-o noua etapa.
Suntem sclavii unui stat totalitar care construieste frenetic betoane si se autocelebreaza pe toate gamele pe note acute si tonuri patetice lasand adevarata viata sociala la discretia minciunii si a intamplarii.
Despre ele e de ajuns un singur cuvant mizerie morala si materiala.
Mi-am propus in mai multe randuri sa nu mai scriu astfel de lucruri.
ION POP Daca as reciti jurnalul cred ca in trei sferturi din paginile lui as gasi astfel de lamentatii despre foamete saracie lipsa banilor problema locului de munca etc.
Cunosteam in parte textul oferit mie cu ani in urma spre confruntare critica de catre autor si citind acele pagini cam jumatatea celor de acum am fost frapat de autenticitatea inregistrarii de fapte cotidiene proiectate pe fundalul unei epoci de rascruce a istoriei noastre cea care mai ramasese din anii intunecati si lipsiti de speranta ai dictaturii comuniste a doua parte a deceniului 9 a secolului trecut si urmatoarele trei decenii de dupa Decembrie 1989 cand lumea noastra cenusie si tinuta captiva aproape o jumatate de veac nutrea speranta unor schimbari majore de eliberare si de autentica reconstructie spirituala.
Masivul Jurnal scos acum la lumina tiparului certifica numitele calitati ale scriitorului poet si critic deopotriva.
Voi spune de la inceput ca Jurnalul lui Ion Urcan tiparit acum la trei ani de la disparitia prea timpurie a autorului este unul dintre cele mai revelatoare si autentice documente de epoca aparute la noi in ultima vreme acoperind perioada 1985-2020 dand seama adica despre ultimii ani ai deceniului satanic comunist cum l-a numit alt diarist de referinta Mircea Zaciu si anii tulburi si mereu neasezati de dupa Decembrie 1989
