La doisprezece ani, Cristina este nevoita sa devina „mama“ celor doi frati mai mici atunci cand parintii pleaca la munca in strainatate, dupa „bani lungi“.
Cristina povesteste despre cruzime si tandrete, despre durere si mingiiere, disperare si speranta – despre tara copiilor maturi, ale caror glasuri nu sunt ascultate de nimeni..
Parasiti, copiii se alina cu amintirile vagi ale unei vieti normale de familie, imitand, inainte de vreme, gesturile adultilor.
Dar acestia nu se lasa induplecati nici atunci cad sunt invocati prin ritualuri magice, pagine.
Aici copiii invata singuri sa supravietuiasca, in timp ce asteapta sa li se implineasca cel mai frumos vis: intoarcerea parintilor acasa.
Prin ochii fetitei descoperim universul unui sat moldovenesc contemporan, populat in majoritate de copii si batrani.
La doisprezece ani, Cristina este nevoita sa devina „mama“ celor doi frati mai mici atunci cand parintii pleaca la munca in strainatate, dupa „bani lungi“
