„Amintind de teatrul absurdului - si mai ales de piesa lui Eugen Ionescu Ucigas fara simbrie, cu celebrul discurs electoral al Coanei Pipa -, piesa lui Mihail Gavril este o parabola parodica a democratiei demagogice, dar si a alienarii existentiale a omului ramas fara memorie si fara transcendenta. Crestinul este familiarizat cu alegoria perpetuata in Pidalion a Bisericii ca o corabie ce strabate talazurile lumii spre limanul mantuirii.
Cand se pierde insa relatia vie cu Dum. „Amintind de teatrul absurdului - si mai ales de piesa lui Eugen Ionescu Ucigas fara simbrie, cu celebrul discurs electoral al Coanei Pipa -, piesa lui Mihail Gavril este o parabola parodica a democratiei demagogice, dar si a alienarii existentiale a omului ramas fara memorie si fara transcendenta. Crestinul este familiarizat cu alegoria perpetuata in Pidalion a Bisericii ca o corabie ce strabate talazurile lumii spre limanul mantuirii
