"Nu mai tin minte intocmai cand mi-a venit ideea acestui volum.
In paralel cu volumele in care autorul construieste ceea ce francezii numesc l`ecriture du moi, scrierea egotista, Gabriel Liiceanu a publicat in ultimii ani o serie de carti eseistice, filozofice si de implicare in "viata cetatii": Despre minciuna (2006), Despre ura (2007) si Despre seductie (2007), Estul naivitatilor noastre (2012), Dragul meu turnator (2013), Fie-va mila de noi! si alte texte civile (2014), Nebunia de a gandi cu mintea ta (2016), Romania, o iubire din care se poate muri (2017)..
Intalnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor insemnari care, desi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viata intreaga.
Cu Scrisori catre fiul meu (2008), Gabriel Liiceanu se lasa din nou atras de simplitatea si directetea genului epistolar.
Usa interzisa (2002) este una dintre cartile favorite ale publicului din ultimii ani si o revenire la notatia diaristica.
Urmeaza, in alta formula, dar, in fond, tot in nota confesiva, Declaratie de iubire (2001), Exercitii de admiratie si de atasament intelectual, etic si, nu in ultimul rand, uman fata de personalitati importante ale culturii noastre.
Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (intre timp tradus in mai multe limbi) s-a nascut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneste voci intelectuale de mare forta.
Jurnalul de la Paltinis (1983), ale carui teme centrale sunt raportul maestru-discipol si importanta culturii intr-o epoca totalitara, a fost un adevarat bestseller al anilor \'80: producea cozi la librarii, se vindea "pe sub mana", se imprumuta numai prietenilor de incredere.
In ultimul sfert de veac, cartile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs.
Voi cere si expertiza grafologica, desi, semnaturile fiindu-ne identice, nu stiu cum vor iesi din incurcatura doamnele si domnii judecatori." Gabriel Liiceanu este unul dintre cei mai importanti autori de "literatura personala" din Romania de azi.
Nu ma indoiesc ca acest siretlic va fi scos la lumina de instanta.
Aceste pagini nu ma reprezinta! De altfel, in locul meu ca autor, contractul cu editura a fost semnat de Liiceanu ca editor.
Asadar nu uita, draga cititorule: acest volum a aparut fara acordul autorului.
Am anuntat-o ca, pentru acest afront echivalent cu o tentativa de compromitere, voi da editura in judecata si voi cere despagubiri de un milion de euro.
Eram compromis pe vecie! Am sunat-o pe doamna directoare a editurii, care, jenata, mi-a povestit ca, dupa cearta crancena dintre mine si editor, editorul insistase ca volumul sa fie totusi publicat, "ca sa nu va pierdem ca autor".
Exercitii de umor criptic.
Daca voi pati si eu la fel? m-am intrebat, dupa ce am pus laolalta cele 14 texte care se voiau pline de haz..." - Gabriel Liiceanu "Va inchipuiti cat de mare mi-a fost uluirea sa vad, in toamna, desi spusesem clar ca mi-am retras cartea, vitrina librariei Humanitas de la Cismigiu plina cu exemplare ale volumului Ludice.
La capatul esecului, fara sa-mi poarte pica, imi spusese obidit ca e mai usor sa faci un cititor sa planga decat sa rada.
Culmea e ca tocmai eu il sfatuisem sa renunte la ideea publicarii! Nu ma ascultase.
De altfel, un autor al editurii, cel putin la fel de «serios» ca si mine, ratase experienta evadarii in registrul comic.
Stiam insa ca riscul de a te face de ras propunandu-ti sa-i faci pe altii sa rada era mare.
E bine sa te cateri din cand in cand pe acoperisul lumii, mi-am spus, si sa razi de tine si de altii, cu dorinta de a scapa macar o clipa de masca grava pe care ti-au intiparit-o pe figura filozofia, textele speculative si scrisul "incruntat". "Nu mai tin minte intocmai cand mi-a venit ideea acestui volum
