Nu mai tin minte intocmai cand mi-a venit ideea acestui volum. - Gabriel Liiceanu.
Voi cere si expertiza grafologica desi semnaturile fiindu-ne identice nu stiu cum vor iesi din incurcatura doamnele si domnii judecatori.
Nu ma indoiesc ca acest siretlic va fi scos la lumina de instanta.
Aceste pagini nu ma reprezinta! De altfel in locul meu ca autor contractul cu editura a fost semnat de Liiceanu ca editor.
Asadar nu uita draga cititorule: acest volum a aparut fara acordul autorului.
Am anuntat-o ca pentru acest afront echivalent cu o tentativa de compromitere voi da editura in judecata si voi cere despagubiri de un milion de euro.
Eram compromis pe vecie! Am sunat-o pe doamna directoare a editurii care jenata mi-a povestit ca dupa cearta crancena dintre mine si editor editorul insistase ca volumul sa fie totusi publicat «ca sa nu va pierdem ca autor».
Exercitii de umor criptic. - Gabriel Liiceanu Va inchipuiti cat de mare mi-a fost uluirea sa vad in toamna desi spusesem clar ca mi-am retras cartea vitrina librariei Humanitas de la Cismigiu plina cu exemplare ale volumului Ludice.
Daca voi pati si eu la fel? m-am intrebat dupa ce am pus laolalta cele 14 texte care se voiau pline de haz...
La capatul esecului fara sa-mi poarte pica imi spusese obidit ca e mai usor sa faci un cititor sa planga decat sa rada.
Culmea e ca tocmai eu il sfatuisem sa renunte la ideea publicarii! Nu ma ascultase.
De altfel un autor al editurii cel putin la fel de «serios» ca si mine ratase experienta evadarii in registrul comic.
Stiam insa ca riscul de a te face de ras propunandu-ti sa-i faci pe altii sa rada era mare.
E bine sa te cateri din cand in cand pe acoperisul lumii mi-am spus si sa razi de tine si de altii cu dorinta de a scapa macar o clipa de masca grava pe care ti-au intiparit-o pe figura filozofia textele speculative si scrisul «incruntat».
Nu mai tin minte intocmai cand mi-a venit ideea acestui volum
