Copilul e agitat îndărătnic mofturos la masă și își iese ușor din fire – acasă dar și față de colegii de clasă. - Isabelle Filliozat.
Pedepsele îl împiedică pe copil să devină conștient de consecințele faptelor sale deturnându-i atenția spre sentimente negative față de părinte: se simte nedreptățit e furios pe el se teme de el".
Pedepsele îl învață pe copil să-i fie teamă nu și să își asume responsabilitatea faptelor sale și autodisciplina.
Memoria funcționează dar copilul va reține stresul teama furia pe care i le-a provocat pedeapsa și nu motivul pentru care a fost pedepsit.
Nu uitați timpul trece foarte repede…" - Isabelle Filliozat "
Emoțiile provocate de pedepse stimulează circuitul cerebral al stresului și îl împiedică pe copil să se gândească la ceea ce a făcut.
Raportarea empatică față de copil o soluție a parentajului pozitiv ne ajută să fim mai fericiți în viața de familie.
Această carte încearcă să ne ajute să înțelegem ce se petrece în capul copiilor noștri să găsim soluțiile potrivite pentru a reacționa la comportamentul lor și să știm cum să dăm curs nevoilor lor. "
Am scris aceste pagini pentru că lucrurile s-au schimbat de când eram copii iar noi ca părinți trebuie să fim în măsură să alegem modul în care să acționăm și să nu ne lăsăm influențați de istoricul personal.
Anouk Dubois este ilustratoare și formatoare în parenting.
Cum reparăm relația cu părinții noștri.
De aceeași autoare la Editura Trei au mai apărut: Le-am încercat pe toate! Plânsete încăpățânare și crize de furie (perioada 1-5 ani) și Te detest te iubesc.
Isabelle Filliozat psihoterapeută este directoarea Școlii de Inteligențe Relaționale și Emoționale din Aix-en-Provence dedicată parentajului și dezvoltării personale.
Plecând de la datele oferite de neuroștiințe dar și de la principiile parentingului pozitiv autoarea propune cele mai eficace metode de a-l ajuta pe copil să capete autonomia încrederea de sine și abilitățile sociale de care are nevoie între 6 și 11 ani.
Căci dacă nu știi ce se petrece în mintea și în corpul copilului tău n-ai cum să găsești calea de mijloc între "prea mult" și "prea puțin" control parental.
A ignora ritmul de dezvoltare a copilului devine o sursă pentru numeroase conflicte crize și pedepse inutile.
Rețeta-standard spune: Trebuie să-i puneți limite! Și dacă de fapt există și alte motive care n-au legătură cu tehnicile bazate pe control și pe "consecințe"? Impulsivitatea și bombănitul de exemplu pot fi provocate și de o proastă reglare a nivelului glicemiei la fel cum enurezisul s-ar putea trage și dintr-o întârziere a dezvoltării controlului sfincterian de la nivelul creierului limbic arată Isabelle Filliozat.
Copilul e agitat îndărătnic mofturos la masă și își iese ușor din fire – acasă dar și față de colegii de clasă
